SFATURI pentru MAME

Dintre toate mamele, cea mai bună

educatoare este cea care ştie

să-şi dirijeze copilul fără folosirea pedepsei.

Wilhelm Stekel

Continuăm să vorbim despre cartea: Recomandări psihanalitice pentru mame, scrisă de medicul Wilhelm Stekel. Astăzi ne oprim asupra scrisorii nr. 4 în care, între altele, Stekel ne spune că cel mai preţios dar pe care-l putem oferi copiilor noştri este independenţa. Educaţia în spiritul independenţei trebuie să înceapă încă din primii ani de viaţă. Orice greşeală se plăteşte foarte scump, foarte amar mai târziu. Unii dintre noi, din păcate, ştim acest lucru, suportăm consecinţele şi dorim ca viitorii părinţi, dar şi cei care au acum copii mici, să nu greşească. Ştim că nu este uşor să fii mamă. Sper, că, prin sintetizarea învăţămintelor desprinse din scrierile specialiştilor, dar şi prin faptul că vă comunic idei validate de viaţa mea îndelungată, pot veni în ajutorul Dumneavoastră.

Iată cuvinte de folos scrise pentru noi de Stekel:

„Un copil trebuie să fie lăsat singur şi să se ocupe de el însuşi. Nu bănuiţi câte lucruri pot să producă bucurie unui copil. El dă din picioare şi îşi mişcă mereu mâinile. Deja această mişcare îi provoacă un sentiment de plăcere. Orice joc al muşchilor este sursă de plăcere pentru copil.”

Ştim că un copil mic face mereu noi descoperiri, el reuşeşte la un moment dat minunate acrobaţii şi este un fin observator. Stekel ne spune: „Dacă observă că la cel mai mic plâns sau ţipăt adună în fugă întreaga familie, el ştie că se află în posesia unui mijloc sigur de a-şi ademeni mama la patul său şi uită de farmecul de a fi singur şi de a se ocupa de el însuşi.”

Copiii trebuie să înveţe să fie singuri, să „se dea cu totul lor înşişi”, să se „ joace cu ei înşişi”. Dacă mama sau persoana care îi îngrijeşte le umple fiecare minut de veghe, ei se obişnuiesc să aibă un divertisment. Mai târziu, ei devin supărători la modul cel mai greu de înţeles. Aceşti sărmani copii suferă dureros mai târziu din cauza propriei lor agitaţii şi timpul liber este pentru ei de nesuportat. Există, dacă observăm atent, mulţi oameni care nu suportă să fie singuri. În loc să folosească singurătatea pentru o pauză, în care nu se mai află în agitaţie, când să se reculeagă, să crească spiritual prin lecturi adecvate, privirea unor albume de artă, ieşirea în natură pentru a privi florile, iarba şi altele asemenea, ei caută şi se înghesuie în cafenele pline de fum, sau în baruri cu vibraţii joase şi zgomotoase. Aceşti oameni care nu suportă singurătatea provin din copii care nu au fost lăsaţi să stea singuri.

Stekel îndrumă mamele: „Încercaţi să educaţi copilul în spiritul independenţei încă de la începutul vieţii lui!”

Din studiile sale ca practician, medicul Stekel arată clar cum se formează, ca om, un copil care este răsfăţat şi anume i se inoculează o dorinţă de putere ce îi va fi defavorabilă mai târziu. Dorinţa de putere a omului este înnăscută, de aceea, nu trebuie amplificată. Este bine, ca mame, să cunoaştem o importantă lege a vieţii psihice: Dorinţa de putere se îndreaptă întotdeauna către punctul în care întâmpină cea mai mică rezistenţă.

Desigur, punctul celei mai mici rezistenţe este mama. Cu ea învaţă copilul să domine. Pentru copiii care sunt dornici să domine este greu să treacă spre viaţa reală. Însă, viaţa reală înseamnă a trăi permanent prin a sluji şi a fi stăpânit, condus. Mamele, dar şi adulţii care se ocupă de copii, trebuie să ştie că nu se amână începerea educaţiei copilului. O copilărie prea dulce face ca viaţa de mai târziu să pară prea amară şi trezeşte dorul veşnic după trecutul care a dispărut. Copilul gândeşte, reflectă şi observă. Copilul sugar plânge sau face febră atunci când părinţii se ceartă. Jean Paul spune: „Toate cele timpurii rămân veşnic în copil; primele culori, primele flori, prima muzică, zugrăvesc prim-planul vieţii sale, dar încă nu cunoaştem altă regulă decât aceasta: fereşte copilul de tot ceea ce este violent şi puternic, chiar dacă sunt senzaţii plăcute. Copiii judecă sever şi neînduplecat greşelile părinţilor lor.” Stekel ne atenţionează: „El este un mic ştrengar şi multe din lucrurile pe care le atribuiţi hazardului sunt create de mintea sa buclucaşă. [...] Chiar credeţi că o educaţie bună se face cu palma? Loviturile date copiilor sunt o barbarie şi trebuie evitate în mod necondiţionat.”.

Ştim că educaţia prin teamă duce la nevroză. Educaţia se face prin iubire, răbdare şi exemplu. Din camera copilului, din casă, trebuie alungată orice frică. Adesea, primele diferenţe în cuplul conjugal apar în legătură cu îngrijirea şi educarea copiilor. Stekel ne spune: „Bărbatul observă că iubirea soţiei sale descrie o curbă precum un val a cărui creastă este iubirea pentru copil, în timp ce iubirea destinată lui corespunde golului de undă. Gândiţi-vă la cuvintele mele şi străduiţi-vă să ocrotiţi frumoasa flacără a iubirii faţă de soţul dvs.. Daţi copilului ce este al copilului şi soţului ce este al soţului.” Mai departe explică de ce nu trebuie să doarmă părinţii cu copiii. „ Părinţii, amăgiţi de zeul visului, de configuraţiile fantasmatice ale visului, pot să-şi permită şi manifestări de tandreţe, sau să facă gesturi care fiind impresie durabilă, hotărăsc viaţa viitoare a copilului.

Reţineţi deci regula de a nu lua copilul în pat cu dumneavoastră în nici un caz, cu atât mai puţin de a adormi împreună cu el.”

Despre opera: Recomandări psihanalitice pentru mame vom continua să vorbim săptămâna viitoare.