Clenciuri

Încă din anii studenției am rămas cu plăcerea de a citi epigrame, de a răsfoi reviste cu caricaturi și texte umoristice, nu am deprins însă modalitatea de a realiza caricaturi sau a scrie epigrame. De aceea am încercat să rețin în memorie și apoi să descriu caricaturile care mi s-au părut mai interesante, să rețin unele epigrame sau texte umoristice. Îmi amintesc de o caricatură care îl prezenta pe Nicolae Ceaușescu într-un „altiler de renovat ciubotili”, la o masă de lucru, cu un halat peticit și cu o figură transpirată, cu un calapod pe care avea tras un pantof la care îi bătea cu ciocanul de pantofar o pingea. Alături era textul unei epigrame scrisă de Al. Clenciu  „repar atent, pe îndelete / pantofi din pânză și din piele / și-aplic la cizme și la ghete / din Talpa Iadului, pingele”.

Altă caricatură prezenta pe un condamnat la moarte, care avea conform legii o ultimă dorință pe care i-o spunea comandantului, care enervat a ripostat „de unde vrei să-l i-au eu acum pe Mieluță Neagu, Vali Vijelie, Frații Petreuș și Irina Loghin” să-ți cânte. Alăturat, o altă caricatură îl prezenta pe Petre Roman spânzurat cu capul în jos, iar călăul cu o secure adecvată medita „îl ținem așa, până face gât”. Pe vremea când se făceau mai multe demonstrații, o grupă de nemulțumiți purtau fiecare câte o pancartă pe care scria ce voiau, vrem … ,   vrem …, iar în urma lor unul cu o pancartă mare pe care scria „eu nu mai vreau nimic”.

   Dintre textele umoristice am reținut relatarea unui medic care în vizita de dimineață din salon, a observat un pacient cu răni pe față și pe cap iar pe fișa medicală scria că a fost adus la spital deoarece a fost agresat de o femeie. Curios, medicul îl întrebă pe pacient dacă își mai amintește ceva. Acesta după un timp de gândire, îi spune medicului că își amintește că se afla în lift cu o doamnă ce avea un decolteu generos, iar el, nemernicul, se uita insistent la doamnă și parcă a auzit un glas care îi șoptea „apasă pe unu”, apoi nu își mai amintește nimic. Alt text relata o întâmplare de la o înmormântare a unei femei de etnie rromă. Preotul și diacul spun o dată, spun de două ori că femeia o să ajungă la „loc liniștit, loc cu verdeață  …” când să spună a treia oară, preotul se pomenește tras de veșminte de fiul femeii decedate care-i șoptește „Domnule părinte, mânca-ți-aș   …   nu s-ar putea să o așezați lângă un habator, să mai mănânce și ea carne, că de atâta verdeață a murit, săraca”.

   Dacă m-aș pricepe la caricaturi aș face un prepeleac cu multe „clenciuri” în care să fie atârnați cei din opoziție care se opun fără un motiv justificat măsurilor luate de majoritate,măsuri  care privesc pe cei mulți, cu explicația „îi ținem agățați, până le vine mintea la cap”, ca să poată judeca „fără ură și părtinire” după principiul istoricului roman Tacitus.