Clopoţel de argint

Clopoţel de argint

Clopoţei de argint, clopoţei de sanie,

Duiosul vostru cânt

În văzduh se înalţă

Spre cerul limpede şi rece

Pătrunde-n sufletele noastre

Mândrul vostru cânt.

Stelele se aprind în văzduh

Cu sclipiri de diamante.

Raza palidă a lunii

Ascultă a vostru sfânt colind

Ce-ngână al nopţii vânt

Cu armoniosul vostru cânt

Clopoţei de argint, clopoţei de argint

Şi îngerii-s treziţi din cer

Şi-n cor îngână un cânt

Şi-n inimă-n descânt

Duiosul vostru colind.

Lucreţia Bucur

Sfântă seară de Crăciun

Lucea în noaptea sfântă o Stea

Vestind

Naşterea lui MESIA

În sat răsună colinzi

Pe deal în vale şi-n luncă

Românii astăzi petrec

Sfânta seară de Crăciun

Astăzi s-a născut Isus

O, blândă rază

Slăviţi-L dragi creştini

Este seara de Crăciun

Ninge cu petale de crin

În Bethleem în cetate

El e lumina ce străbate

Nesfârşitele veacuri de-ntuneric.

Cu lumina Te-ai născut

Cerescule Împărat

În chip de muritor întrupat

Magii Te-nconjurau

Lângă iesle Ti se-nchină

Păstorii din zări

Dăruindu-Ţi miei de zăpezi.

În sat răsună colinzi

Românii astăzi petrec

A venit SFÂNTA SEARĂ

DE CRĂCIUN.

Lucreţia Bucur

Copilaşii noştri

Taie porcul mama, tata

Şi-l împart îndată gata

Părinţii fac împărţeală

La copii la fel pun oală.

Părinţii la fel trimet

Carnea bună în pachet

Ei cu oasele rămân

Şi sunt mulţumiţi deplin.

Părinţii se mulţumesc

Prin copii se împlinesc

Mulţumiţi sunt părinţii

Când li-i bine la copii.

Părinţii totul şi-ar da

Fără s-aştepte ceva

C-aşa-i creştinul crescut

Şi din naştere născut

Aşa-s părinţii să fie

Din a noastră Românie.

Măriuca Drăgan

Monor

De Sărbătorile Sfinte

Sărbători Sfinte când vin

Lângă părinţi să venim

La casa părinţilor

Ce ne-aşteaptă cu mult dor

Nicăieri nu-i ca acasă

Pita-i mai dulce pe masă

Dar de mari sărbători sfinte

Merg tineri în Caraibe

Mai bine prin lume cată

Decât la mamă şi tată

Unde sunt sărbători sfinte

Minunate să ne-ncânte.

Cum să uiţi de-ai tăi părinţi

Ce ţi-au fost ca nişte sfinţi?

Cum să uiţi a mamei faţă

Care te-a purtat în braţă?

Cum să uiţi chipul iubit

Ce de rele te-a ferit?

Cum să uiţi a mamei prag

Unde te-a crescut cu drag?

Cum să uiţi prispa de-afară

De dor să nu te-ntorci iară?

Cum să uiţi al tău meleag

Unde ai crescut cu drag?

Căci în lume mai frumoasă

Nu-i ca România noastră.

Nicăieri nu te simţi bine

Ca în ţara ta la tine.

Când te-ntorci în ţara ta

Sărută ţărâna din ea.

Dar mai sunt pe lume sfinţi

Şi mai e dor de părinţi.

Măriuca Drăgan

Monor