Constatări… aproape filatelice

a. IMPOSTORATUL

Este mandatul unui şef, conducător, preşedinte, pe care un fost şi actual neica nimeni, absolvent de Şcoală Medie, l-a dobândit pe merite muncitoreşti de la vreo căpetenie judeţeană a PCR, în perioada de tristă amintire; insul în chestiune şi-ar depune mandatul numai mort. Atari personaje ţin cu toată proteza de privilegiile oferite lor în vremea când erau „wuwuzelele” ştabilor judeţeni PCR şi vor să-şi ducă impostoratul până la finalul care… dea Domnul să fie într-un ceas cu buhă!

Niciodată aleşi în mod democratic de către membrii ONG-ului, a cărui conducere au parazitat-o încă de pe vremea când erau trompete de partid. Atunci s-au cârdăşit cu niscai securişti, refuzaţi, introduşi pe uşa din dos în asociaţia respectivă să afle şi ei ce afla partidul, dar şi să bage oamenii de omenie în budă. Astfel, cârdăşia dintre cântăreţii PCR şi obscurii securişti iscaţi din perioada ei neagră, de dinainte de 1968, funcţionează permanent, în scopul ocult de a-i fraierii pe membrii de bună credinţă ai asociaţiilor pe care le parazitează (era să zic „le conduc”) de: „năravul din fire, n-are lecuire!”

În ONG-urile respective, democraţia înseamnă bunul plac al cârdăşiei PCR-ist, SECUR-ist. Ei au întotdeauna grijă să nu se desfăşoare adunări generale, să nu se prezinte dări de seamă, dar mai ales să nu se întrunească niciodată cvorumul necesar desfăşurării de alegeri democratice. Ar cădea mai rău decât dacă s-ar aplica vreo posibilă lege a lustraţiei.

Nărăviţi la privilegii (prietenii ştiu de ce) îşi ţin partea unul celuilalt, când unul comite o cacealma (de trei sute şaizeci de RON, de-o pildă) celălalt, care „nu ştie, n-a văzut, n-a auzit”, deşi era de faţă la comiterea măgăriei, sare ca fript înfierând cu mânie proletară victima fraierită pe motiv că nu merge să-i mai şi mulţumească călăului (sic!). Poate că împart prada…

Membrii de rând ai bostănăriilor în discuţie, creduli şi amorţişi, se mulţumesc să facă sporadice comentarii, lăsându-se folosiţi şi dijmuiţi. O fi inconştientă seninătate sau aplicarea proverbului: „cei ce se aseamănă se adună?”

În acest timp, cârdăşia PCR-ist, SECUR-ist merge strună!

Credeţi că impostoratul va dispărea odată cu intrarea triumfală în iad a impostorilor cârdaşi?

Nu fiţi naivi!

- va urma -

Mihai Lucian Valea,

coordonatorul Clubului Filatelic al Cercului Militar Bistriţa