7 poeme cu lupi roşii

I

Biografia mea nici nu se poate numi biografie.

M-am născut om în cuşca lupilor roşii, securişti.

O să spuneţi că sunt un latin adevărat ca şi

Romulus şi Remus…

Dar niciunde nu ni se spune ce culoare avea blana

Lupoaicei ce i-a alăptat

Spre a înălţa Roma lumii!

Acum după 40 de ani de cuşcă roşie

Naiv, mai cred că lupii, fraţi de-ai mei,

Le caut circumstanţe atenuante,

Ar fi putut fi vopsiţi fără voia lor

Cu sângele nevinovat al oamenilor

Palidă sentinţă,

Palidă consolare!

Mirosul unui singur fir de păr de lup roşu aprins

Te înnebuneşte ori te extaziază.

Mare brânză, îmi zic, deşi a avea tot timpul, marea

poezie a brânzei

M-ar face plăcut lupoaicelor şi zice-se fericit.

Între timp pe cuşcă s-au schimbat firmele, după

Timp,

Acum trăiesc în REPUBLICA LUPILOR

Aceasta e lume? A crimei, desfrâului, a minciunii

Şi lichelismului securist!

II

Niciodată n-am avut curajul şi nici curiozitatea să mă

Fotografiez cu un lup roşu.

Toată viaţa am fost un idealist învăţând deosebirile

Fundamentale dintre OM şi Lup.

Deşi în sinea mea, în suflet i-am iubit şi pe oamenii prefăcuţi

în lupi.

Chiar şi în lupi roşii trăgând legate de cozi

Cuşti roşii cu sârmă ghimpată, păpuşi securiste, cu etichete sub

Forma creştină de CARNETE PCR. De milă

creştină, de cină creştină,

De minciună…

De gloanţe… de moarte…

Neamul lui Cain în ascensiune, mi se şopteşte.

În cuşca lupilor roşii n-am pat.

Dorm cu capul pe Capitalul lui Marx

Neîntrebându-l niciodată, căci ei Lupii

Roşii, securişti şi-au bătut joc de

Doctrina Comunismului Cosmic!

Iar gura şi ochii îmi sunt acoperiţi, astupaţi ca nişte

Găuri nefolositoare Luminii, de Operele complete

ale lui I.V. Stalin.

Dar eu sunt Poet!

Asta n-am mărturisit-o niciodată lupilor roşii

Când mă anchetau cu privire la a treia mea mână,

invizibilă,

De JUDECĂTOR DE LUPI!

În limba lupilor cuvântul POET nu există! Nici

Dumnezeu!

Deşi îşi face Cruce, AZI, cu ACEEAŞI MÂNĂ

STÂNGĂ, LABĂ STÂNGĂ

Trădându-le făţărnicia şi masca democrată,

în Biserici, în Parlamente, la TV

În Stelele Neamului Omenesc

Tot mai des vomit roşu! Trebuie să-mi consult doctorul

Din mine.

Ce boală necunoscută, are ca simptom, voma roşie,

Doar la simpla lor? A lupilor securişti, roşii.

Şi a lichelelor “democrate” ce le duc

În slăvi efemere – tocurile pistoalelor!

III

Un lup roşu securist nu mai vrea să dea laba cu mine!

Doar cu slugile am trăit în aceeaşi cuşcă.

Bietul de el, are coşmaruri! Mi se pare normal

gândindu-mă la

Crimele lui şi în gând, pătătoare de conştiinţe!

I se pare că aş fi descris cuşca roşie comună într-un ziar

Democrat al oamenilor şi că eu aş fi semnat cu

poza de om, în

Timp ce pe el l-ar fi desconspirat cu poza de lup

roşu securist!

Cred că e plin de gloanţe prin sânge!

Şi n-are cum să le dea drumul spre Om!

Cred că azi-mâine va face implozie!

Într-un tablou clasic sau modern – urmărirea

oamenilor de lupi

Şi sfâşierea lor, mai mult psihică decât fizică

E o tortură geamănă cu Inchiziţia, cu fascismul!

în democraţie originală, cu faţă umană, zic, doar,

după chirurgii

Estetice şi oricum făţărnicie, a întinde mâna şi a

primi, ÎNCĂ,

O labă necurăţată de părul evolutiv, roşie de vopsea

Ori de sângele revoluţionarilor din toate timpurile!

Ce repede uităm, meschini, cinici de Punctul 8 de la Timişoara!

Oare câte Timişoare sau Pieţe ale Universităţii trebuie inventate

Spre a fi dreptate în ţară?!

IV

Una e să fii Zeu şi alta Cimpanzeu!

Una e să fii Om şi neapărat alta Lup Roşu!

Şi pe deasupra rănit de moarte şi ofensat

în duhoarea

Lătratului de discursuri parlamentare, ale puterii

de haită,

De colţi otrăviţi!

De invidie, de neputinţă spirituală, de crimă!

Homo homini! Omul-lup. Omul-şoarece! Omul-lichea!

Puterea şi electorul!

Dar până când?

Lupii roşii securişti şi lichelele lor ce s-au

Dezis de mine cum poporul evreu de Isus pe Cruce!

Cuşca roşie a ruşinii să ne-o purtăm legată de cozi,

Noi şi copiii noştri prin Adunările Europei?

Aşa cum am făcut Procesul maimuţelor, cel puţin

pe ecran,

Trebuie, spune Poetul, Fiul Omului, făcut şi

Procesul lupilor roşii – securişti! Mie n-au cum

Să-mi cumpere tăcerea, cu arginţii trădării!

Înlăturând cauza, înlăturăm efectul!

Din cărţi ştiu că lupii pot fi şi domesticiţi!

Dar nu ştiu dacă lupii-oameni, roţii crescuţi sub

bastioanele

Răsăritului de soare ucigaş!

Secolul se apropie de un final şters.

Radierele istoriei şi ale ignoranţei şi nepăsării

mulţimilor

Şterg crime şi destine!

Idealist cum sunt, mai cred că voi fi contemporan cu

Procesul lupilor roşii! Eu, Poetul cu Dosar de urmărit

al Securităţii!

Vreau să intru curat în secolul 21! Aveţi ceva

împotrivă?

Cine este de acord, cine nu, cine mai ales, se

abţine?

Şi mai ales cine e Revoluţionarul?

Cine este Schimbătorul de Orizonturi, Adevăratul

Nou Om?!

V

Am cravata mea sunt pioner – încă mai ştiu să

cânte puişorii

De lup roşu!

Tatăl-lup ascultând priveşte cu nostalgie pe o

fereastră zidită,

Vopsită cu roşu.

În turnurile muzicale ale lumii a bătut ora 12!

Analfabet şi ucigaş şi sângeros el nu ştie ce este un

ceas!

Un simplu ceas, nicidecum Ceasul Istoriei!

Al Libertăţii înţelepte! Al Luminării celor mulţi!

Nu vreau să cred, deşi mă macină gândul că în

Gospodăriile

Partidului Comunist, nedesfiinţate, doar schimbate

ca firmă,

Se cresc lupi roşii! Se antrenează lupi roşii! Se

dresează

După aceleaşi metode cu pistolul la tâmplă şi leucoplast

pe guri!

Aşa că nu mai faceţi pe naivii întrebând:

-În 21, 22, cine a tras în noi? Cine-l ascultă pe

Tatăl-lup ca pe un Câine?

Poetul va răspunde: Tot ei “Lupii Roşii!” Securişti!

Căci cine şi-a vândut odată sufletul…

În ce lume fără Far Moral trăim!

De lupi roşii securişti şi informatorii lor…

VI

Parcă Iisus a amintit ceva despre Lup şi Miel!

Dar despre lupul roşu şi miel? Lup roşu şi om?

Lumina albastră a ochilor cosmici

Îmi arată cât de repede pot alerga oamenii-miei din

nou, cu buletine de vot în loc de carnete roşii,

În labele şi colţii lupilor roşii!

O Rezervaţie de nebuni sau o Lume de manechine!

Aceasta să fie noua Republică a lupilor?

Poetul, ca un naiv, înţelege, deşi bine, mai la urmă, lucrurile!

El vede pe străzi Oameni fără coloană vertebrală

Ce şi-ar vinde şi mamele pentru ciolanele

Puterii vremelnice ce le înlocuiesc ochii

Cu arginţii trădării Idealului Cosmic Dumnezeiesc

Aceştia să fie Oamenii lui Dumnezeu?!

Dar el poate anticipa Revoluţiile, Schimbările,

Transformarea!

Ce vezi, Poete?

Văd un tren şi o hartă întregită întorcându-se spre

Carpaţi

Şi civilizaţii extraterestre răpind cuşca de lupi

roşii, cu Câini,

Pentru experienţe genetico-animale,

Pentru extirpări de organe! Răpiţi cu tot cu tribune

şi microfoane

Şi familiarele pistoale de lup, Kalaşnikov!

De ieri, după Apocalipsă, am început să uit ciudat,

toate

Cuvintele lupilor roşii!

Acum am aprins din nou focul în vatra casei, am

dat drumul râului

Şi lunii şi cântecului prin casă,

Am aşezat la locul ei Oglinda prin care mă uit la

Soare!

Cât de nedrepţi suntem cu cei ce au

Murit în lagăre de muncă şi închisori

Nici astăzi – nefăcând Procesul Lupilor Roşii-Securişti!

VII

Biografia mea nu se poate numi biografie.

Am crescut şi m-am născut în Cuşca lupilor roşii

Nemiloşi.

Deşi eu sunt un Poet ce cred în Comunism –

pe care l-au mâncat lupii roşii, securişti!

Deşi eu port numele de Om Milos.

Am fost învăţat să ucid, să mint, să vorbesc limba

lupilor,

Să fiu cât mai animal, cât mai sălbatic! M-am

depărtat de mine Omul!

A fost o experienţă care m-a costat parcă o viaţă!

O viaţă de Om!

Cheltuită pentru cine, pentru ce?! Am avut un

coşmar, un vis urât!

Deşi mai văd lupi roşii vlăguiţi, agonici, cu togi

democrate înveşmântaţi

Amintirea lor vreau să o uit definitiv.

Să n-o moştenească urmaşii noştri! Nici măcar,

Amintirea!

O, Tempora!… Spre a respira Aer Curat,

Oamenii Noi, curaţi

Cu Stelele Noii Umanităţi!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]