În contratimp

În timpul școlii, primim vești despre vouchere de vacanță, despre bonuri de masă, care vor fi o dată ca niciodată, iar în timpul vacanței, atenția ne este solicitată către schimbarea de manuale, votarea unor titluri, auxiliare, alegere sau renunțare. E clar că gândul stă în altă parte. Ca la elevii prezenți la ore, dar absenți.
Există o vorbă înțeleaptă, care spune că ”toate la timpul lor”. Ca să se coacă, rodul are nevoie de pământ, de soare, de apă, de lumină. În mod natural. În mod artificial, de camere întunecoase, frigorifice, de substanțe toxice, de culori artificiale, de E-uri, literă cu care începe și educația.
Întâmplător ( sau nu ) subiectul este despre școală. Dar, fără îndoială, și alte domenii ”beneficiază” tot de măsuri ”în contratimp”. De exemplu, agricultura, cultura, turismul, economia.
Am învățat mult și bine pe manualele părinților noștri, chiar ale bunicilor. Frumos păstrate, învelite, cu învelitori, cu hârtie albastră. Rar găseai și un caiet. Îl foloseam pe cel care-l aveam, cu măsură, cu grijă. Nimeni nu s-a plâns de lipsa cunoștințelor. Și acum, când informația curge odată cu apa, de la robinet, ne mai punem problema unor schimbări/ schimburi costisitoare în obținerea unei educații la standard? Niciodată n-a fost mai ușor să faci școală, ca acum când există atâtea posibilități. Și, totuși, niciodată n-a fost mai greu. Culmea!
Vorbind despre timp, se știe că el este capricios, ca vremea. Și cu cât rămâne mai deoparte, cu atât mai evidentă este influența nefastă a contratimpului. Lăsați profesorii să fie profesori! Să se bucure de vacanță! Consultările publice sunt mișcări comune, ample, ce necesită implicare, nu relaxare.
Contratimpul este o măsură în muzică, în poezie. Iar celor care decid nu le plac lucrurile slabe. Sau poate că da.