Cornel Cotuțiu: Notițe din veghea nopții

Un recent chestionar întreabă ce se va întâmpla cu pereții de cărți din casele unde tipăriturile umplu zeci de rafturi?

            Observ, în această privință, câteva verbe care plutesc în agonie: a scrie, a tipări, a vinde, a cumpăra, A CITI; un cuvânt scris intenționat cu majuscule.

„Silă și dezgust… Or, să fi intrat eu într-o pasă proastă?
            Noțiunile de responsabilitate, onestitate, probitate profesională, bun-simț, onoare, par, în contextul actual, desuete, anacronice. Ai senzația că te afli într-o arenă în care fiecare îl hărțuiește pe fiecare.

Egoismul feroce, interesul meschin, aroganța parvenitului, îmbuibarea hoțului la drumul mare îți hăituiesc sensibilitatea, te îmbolnăvesc de greață existențială, de o revoltă care alimentează continuu sila.

Aproape că-ți vine să spui: Nimic nu mai este adevărat, nimic nu mai este profund, totul este o spoială, iar viața se risipește doar în faptul divers, mărunt.

Deșănțare, imoralitate, corupție, demagogie cumplită, provizorat perpetuu – toate te asaltează, te zdruncină, te surpă.

Capacitatea de a trăi e problema numărul 1 a societății mele.

Recent, un bărbat de 45 de ani îmi spunea: „Nu mai am nervi pentru România!”

Ura și prostia nu se lasă intimidate, nici măcar rușinate; nu renunță la teritorii, nu se îmblânzesc, nu se convertesc în bunătate (ce iluzie!), în blândețe, în înțelepciune – atunci când apar situații limită, dramatice momente, când viața e amenințată de moarte.

În asemenea situații cele două zeități malefice devin, eventual, contemplative, își arată clipe de răgaz, se întremează, au cinismul de a face bezele speranței; gustă din licoarea ipocriziei.

În ultima vreme parcă până și lectura devine o corvoadă, o platitudine în această fățâială socială.”

Cornel Cotuțiu