Cornel Cotuțiu: Notițe din veghea nopții

Un recent chestionar (dintr-o revistă de circulație națională) întreabă ce se va întâmpla cu pereții din casele oamenilor unde tipăriturile umplu zeci de rafturi.

            Observăm deja, în această privință, câteva verbe care au început să plutească în agonie, în neglijență: a scrie, a tipări, a edita, a vinde, a cumpăra, A CITI. Intenționat am scris cuvântul cu majuscule, căci, de o vreme încoace, a început să stârnească silă, dezgust.

E o reacție generală, mai cu seamă în rândul tineretului. Au început să capete interes aparatele electrotehnice. Nu este loc în piețe, pe trotuare, în spații urbane sau sătești, să nu întâlnești bărbați, femei, cu câte un aparat ținut la ureche. Uneori se ascultă și se vorbește deopotrivă.

Actul comunicării e, astfel, lipsit de expresivitatea privirii, de mimică semnificativă.

M-am interesat, prin preajmă sau prin amici din alte ținuturi, ce soartă au bibliotecile-județene, comunale. Mi se confirmă ceea ce bănuiam: la oraș, doritorii de carte sunt rari. În spațiul rural, nu numai că nu se mai achiziționează apariții recente, dar adesea biblioteca a devenit un loc desuet, unii primari chiar le-au închis.

Soarta librăriilor e de găsit în același fel. Cunosc mari orașe, reședințe, de județ, unde, cu niște decenii în urmă, nu se întâmpla să nu găsești o librărie - dacă pe bulevarde. Acum, întâlnești titlul, prins la intrare, și, înăuntru, obiecte de trebuință scrisului, poștei.

Ce va urma? Un semn trist al întrebării.

(Post-Scriptum.

Ca licean, mi-a plăcut postura de școlar harnic la învățătură; încât găseam firesc să fiu premiat la sfârșit de an școlar.

Ei bine, acum câteva zile am avut parte de o surpriză nebănuită și țin să-mi mărturisesc bucuria.

M-am întâlnit pe stradă cu o mamă care participase la serbarea de sfârșit a anului școlar. Ținea sub braț trei cărți, acestea fiind premiu pentru media generală a fiicei sale. M-a oprit și mi-a întins, pentru autograf, una dintre cărți. Era volumul „Acolo”, tipărit de... Cornel Cotuțiu la Editura George Coșbuc Bistrița.

Am zeci de cărți publicate, dar nu mi-a trecut niciodată prin gând că un volum de-al meu poate fi socotit premiu la învățătură.

Sper că mi se va îngădui această mărturisire publică.)

Cornel Cotuțiu