Cornel Cotuțiu: Un adolescent ucigaș în fața unei justiții buimace

Această situare se îndreaptă și spre noi, cetățenii de rând, „curați” civic.

            Eu însumi mă simt neputincios să-mi înțeleg condiția. Desigur, fără rezerve, acuz crima. Apoi? Ce-mi rămâne? Ce-i rămâne justiției, ca să decidă, în cazul acesta în care legislația nu prevede nimic când criminalul are doar 13 ani (fatidic numeral!)?

            Eu, obișnuit ins al acestei lumi românești, dincolo de reacția de oroare pentru faptă și veste publicitară, sunt un neputincios.

            Azi, forțele de ordine sunt mai vigilente ca altădată (îți spui). Dar crește foiala drogurilor (a celor care le aduc în țară, a celor care ademenesc cu stupefiante și, deopotrivă, a celor care le caută, le consumă și, iată, devin violenți, criminali).

            „7 ani de acasă” devenise expresia de altădată care certifica educația dinspre mamă-tată-bunic a princului care - mai apoi - certifica postura de cetățean. Tu, omul matur, îți amintești de ea în circumstanțe ce mai degrabă infirmă acest comportament.

            În public, în mass-media,  se rostesc mirări pe seama climatului politico-etic de pe vremea „preaiubitului” ucis in 1989. Sunt trăitori, de pe vremea de atunci, care acum au reacționat nostalgic, cu pulsații sentimentale: Ehe, pe vremea lui N. C. nu s-au petrecut atâtea fapte cutremurătoare, copiii nu... școlile nu... adunările colective nu... stima, aprecierea nu... Ciudat cum o negație poate deveni laudativă.

            Din astfel de pricini nu surprinde faptul că vecinii sau anonimii zăbovesc în preajma domiciliului adolescentului mânuitor de armă a crimei.

            E firesc că astfel de întâmplări sângeroase se vor fi întâmplat și în vremea defunctă, propaganda comunistă a fost așa de eficace încât, în timp, să o judecăm nostalgic, îngăduitor.

            Așa... Ce se întâmplă acum cu „personajul principal de 13 ani”?

            Școala, autoritățile locale, nu au încotro? Un „încotro” indecis, neconvingător. Cum la vârsta pe care o are, legislația e (inevitabil) inertă, la nivel școlar, va face cursuri „onlaine”. Până când? Până „judecata națională” va hotărî ce cale se ia pentru inevitabila pedeapsă a unui criminal minor.

            Iată un motiv de grabă...

Cornel Cotuțiu