Tovarăşi, l-am ucis degeaba pe Ceauşescu !

Toate nevoile rămase nevoi, frustrările, abuzurile deşănţate, ionoltenismele cu obraz de talpă, andreicăismele cu acelaşi soi de obraz, nesimţitele acelui Neluţu Botiş (ca să mă refer doar la câţiva derbedei din judeţul Bistriţa-Năsăud, ajunşi mai mult sau mai puţin vremelnic oameni de decizie de anvergură naţională), mă determină să nu am nici o rezervă referitor la titlul de mai sus.
Noua nomenclatură , în teritoriu şi în ţară (lăsăm excepţiile !), trăieşte starea de deşănţare cu o neruşinare care te face să stai cu ochii deschişi a stupoare.
Privitor la căldura din apartamente era o anecdotă (cică valabilă până în 1989, dar revigorată azi): Fereşte-te de un geam deschis, rişti să răceşti. De ce ? Aerul din interior e mai rece decât cel de afară !.
Astăzi toalete sun pline de recipiente cu apă, adusă de la izvoarele din jurul localităţilor. Cel puţin locatarii mai… sensibili doresc să nu-şi mai vadă fecalele.
Sunt zile în care curentul electric se rezumă la curent. Adică, deschizi o uşă şi un geam şi… se face curent..
Libertatea cuvântului ? Hait ! Eşti dat afară din slujbă, nu primeşti altă premândă dacă nu glăsuieşti în favoarea partidului la putere sau dacă nu accepţi că poţi zice „kenier” în loc de „pâine”, iar în loc de „măgar” să zici „szamar”. Zău, câtă vreme maghiarii vor şantaja guvernul şi parlamenul Românii, ar fi cazul să se adopte o limbă asiatică în dialogul scumpilor noştri demnitari.
Zău, nu sunt un nostalgic, dar nesimţiţii de azi, de Dâmboviţa, Cotroceni şi din teritoriu mă împing mereu să-mi amintesc de un dictator pe care l-am urât enorm. De ce trebuie să suport pigmei ai acestuia ???