Cu ‘’Doinița’’ la Marea Neagră!

De câte ori deschid fereastra de atâtea ori...o închid la loc! Cam asta este starea mea de spirit după întoarcerea din fiecare turneu artistic efectuat la Marea Neagră cu ’’Doinița’’. Și mă intreb nedumerit de ce oare! Anul acesta a fost poate cel mai frumos an dintre toți! Copiii au fost extrem de cuminți – este primul an din șirul celor 13 trecuți, în care nu le-am făcut nici măcar o observație! Timpul a fost superb, plaja nemaipomenită, spectacolele aproape zilnice au avut un succes deosebit, am vizitat din nou Muzeul Marinei, superbul muzeu al Marinei Române, am vizitat satul de vacanță în care am încercat toate senzațiile tari oferite de o lume nebună de legat cum se zice într-un film frumos...Și totuși! Eu am fost mai mereu răvășit, neliniștit și peste poate de supărăcios fără motiv! Chiar așa fără motiv! Uneori mă trezeam în miez de noapte numai și numai pentru a-mi pune ordine în gânduri, în liniștea și în voioșia mea obișnuită fără de care...nu sunt eu!!! Aș, de unde! Nu-mi dădeau pace gândurile venite de aiurea pentru a pleca nicăieri! Adesea licăriri slabe îmi lămureau obsesiile nedefinite care mă bântuiau la voia întâmplării...
Întors acasă, am văzut și revăzut înregistrările spectacolelor în căutarea...timpului pierdut! Nu este nici un secret că sunt îndrăgostit până peste cap cum se zice, de toți copiii din lumea asta! Copiii sunt adevăratele Minuni ale Lumii – nu banii, nu faima, nu celebritatea, nu bunăstarea nici măcar nu ... sănătatea( pe care-i bine totuși să ți-o dea Bunul Dumnezeu!)!
Copiii! Copiii cu trei de ’’i’’ cum îmi place să-i scriu eu! Eu cred că toți copiii sunt niște minuni! Însă copiii ‘’Doiniței’’...sunt peste culmea de frumoși cum zice badea Gusti- fătu ăl bătrân din Ocnița! Când dansează sau cântă acești îngeri nu au egal! Forța lor stă în bucuria de a urca pe scenă zâmbind a încântare, în eleganța cu care se mișcă și în liniștea din privirile lor pline de luceferi! Lolo, Gaby, Mely, Ale, Deni, Ralu, Deea, Iasmi, Dia, Teo, Krista, Tamara sau Ionel, Sergiu, Bogdi, Alex, Cătă, Aurelian, Edy, Marius, Raul, Ionuț, Rareș, Măria, Mădi, Ione, Cristinuța, Cosminuța, Irinuca, Delia sau Tudorița, sunt tot atâtea Constelații locuite de talent și farmec câte visează și încap în inimile și în ființele noaste de părinți iubitori! Și atunci cum să nu...închizi fereastra renunțării la loc? Ba să o închizi și să o fereci cu mii de lacăte de nedescuiat! De aceea, după atâtea zile ploioase, în care m-am închis în casa sufletului meu hrănindu-mă cu tristețea, mă întorc spășit să le cer iertare acestor îngeri pentru clipele mele de ezitare egoistă, pentru umbra pe care le-am sădit-o în sufletele lor cu norii de pe chipul meu... Mai cu seamă le cer să mă ierte pentru că, după ce i-am învățat să zâmbească au văzut pe chipul învățătorului lor exact opusul învățăturilor sale... Am descoperit aceste adevăruri după o noapte de nesomn și m-am rușinat nespus! Atât de nespus încât nu ezit să-mi arăt slăbiciunile, trecătoare sper, care au adus o vreme furtuna în sufletul meu! O furtună într-un pahar de apă, sper! Omul cât trăiește învață! În clipa în care nu mai învață uită să zâmbească! Iar când omul uită a zâmbi deschide ușa singurătății și a tristeții! Aceasta este lecția verii acesteia pentru mine! Și așa cum șlagărul turneului la Marea Neagră par a fi versurile (cântate frumos de Rares Feherdi) – S-ar țîne mândra de lume/dar nici pânza n-o ști pune, tot așa mă țin și eu de lume după ce am destrămat pânza de paianjen care-mi căzuse peste ochii ființei...
Revin și spun că’’Doinița’’ este o stare de spirit. Înainte de a fi cel mai numeros Ansamblu folcloric din județul Bistrița Năsăud (spre ciuda...ciudată a unora!!!) ’’Doinița’’ este o stare de spirit! Una pozitivă și reconfortantă. Una necesară pentru copiii noștri. Dar și pentru părinții și bunicii lor. Și nu numai ai lor! Iar așa cum o stare de spirit negativă poate dărâma repede o Națiune, tot așa, o stare de spirit pozitivă și reconfortantă poate duce aceeași Națiune înainte, prin demnitate spre progres și bunăstare secole de-a rândul!
Doinița este de 13 ani o stare de spirit impregnată în ființele firave a sute de copiii care au învățat să cânte și să danseze la Casa Armatei! Risipită în lumea largă prin Constelațiile mai sus amintite, această stare de spirit se întoarce în fiecare noapte acasă – ca o ploaie de stele- pentru a se reîntâlni cu copilăria, cu tinerețea, cu tata, cu mama cu bunicul și cu bunica, cu fratele și cu sora, dar mai ales cu fiorii primei iubiri! Și așa cum Prima Iubire rămâne orice am face ( sau ..n-am face!) Luna plină a vieții noastre, tot așa starea de spirit numită ’’Doinița’’ va dăinui ca fiind Luceafărul de ziuă al amintirilor adolescentine ale ’’Doinițelor’’ ...
Da, am sărutat încântați valurile albe ale Mării Negre! Da, ne-am încântat cu zâmbetele generoase ale Domnului Cristi, ale Doamnei Mioara, ale domnului Tibi și ale altor Domni și Doamne care și-au zidit sufletele în razele Luceafărului de ziuă care este ’’Doinița’’ anului 2014! Am fost fericiți iar Fericirea este tot o stare de spirit din Neamul Doiniței.
Da, am reînvățat să zâmbesc rătăcind pe... Câmpia’’Doiniței’’ ( prietenul meu Dan simte și știe de ce!!!) și mă străduiesc să-mi umplu tot timpul cu asta!
N-oi fi eu nici scritor, nici poet, nici...ziarist, dar îndrăgostit am tot dreptul să fiu!
De câte or deschid fereastra
Îmi intră florile pe geam
Miresme vin din ram în ram
Doinița-mi umple toată glastra...