Cuiul lui Pepelea

Cugetare de pe Someşul Mare –„Când e vorba de mas pe banii publici, roni sau euroi, cum e la Aldrof îi şi la Pintic”!

Epigrame şi catrene
- „votate” … alene -

Arzătoarea actualitate a clasicilor
"Cum nu vii tu, Ţepeş - Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei..."
Precum vrut-a Eminescu, se făcu – poţi să constaţi:
Astăzi, ei sunt două cete: senatori şi deputaţi!
Ion Bucheru
Parlamentarii
Dumnealor în parlament
Toţi muncesc perseverent,
De e noapte de e ziuă
Bat cu toţii apa-n piuă.
Florea Ştefănescu
Vacanţă parlamentară
Când Parlamentul e plecat
Şi-i sala goală spaţioasă,
Îl vezi pe şpicher întristat,
De parcă nu i-s boii-acasă.
Ion Diviza
Dispută parlamentară
Doi zeloşi parlamentari,
Reciproc se fac "măgari".
Eu, de faţă, tac chitic:
Nu-i frumos să-i contrazic!
Ioan Frenţescu
Somn parlamentar
Deputatul se-odihneşte
În şedinţe, pe furiş,
Nici la vot nu se trezeşte
Fiindcă-l dă "cu ochii-nchişi".
Alexandru Stănescu
Unor bătrâni parlamentari
Privindu-i la TV atent,
Îmi zic în gând (fumându-mi pipa):
Cum de-au ajuns în Parlament,
Când locul lor e la Antipa?
Virgil Petcu
În Parlament
Sunt mulţi acei ce folosesc -
Sau, tehnic spus, gesticulează -
O mână-atuncea când vorbesc
Şi pe-amândouă când votează.
Alexandru Gecse
Păcălit, păcălitori ...
Ca bun român, i-am tot votat
Crezând, în inocenţa mea,
Că senator ori deputat
Nu sunt hultani ci ... turturea!
Nicolae Brelea
Scrisoare pierdută
Azi Caţavencu-i deputat,
Cu Mercedesuri, vile, bani,
Iar cetăţeanul turmentat
N-a mai băut de zece ani!
Constantin Tudorache

Parlamentarilor
Şi Camera ca şi Senatul
Le-aţi transformat în dormitor,
Dar n-o s-aveţi un somn uşor,
De s-o trezi electoratul.
Ion Bratu

Epitaf
Pe lespedea unui fost parlamentar
Dormi amice, dormi în pace,
Nimeni n-are ce-ţi mai face,
Nu mai e ca-n parlament
Unde te trezeau frecvent.
Anastase Popescu

Celebri şi în anecdote

Nu s-ar putea spune că mulţi dintre cei care râvnesc şi obţin onoruri lumeşti reuşesc să lase o impresie de neşters. Dar cu siguranţă că apariţia lui Henrik Ibsen în Oslo-ul anilor 1890, în drum către vreo recepţie, încărcat cu decoraţii, oferea o privelişte de neuitat.
Era atât de mare amator de medalii, încât îşi angajase un soi de agent de bursă – la bursa onorurilor profesionale – care să-i obţină cât mai multe cu putinţă, de la fiecare guvern european în parte. Le purta pe costumul de ceremonie, înşirate până la talie şi chiar mai jos, şi adesea atârna o parte din ele şi pe hainele de toate zilele. Şi aşa, zăngănind greoi, o pornea în fiecare seară cu paşi mari către cafeneaua sa favorită.
Ibsen (n. 20 martie 1828 - d. 23 mai 1906) a fost un mare dramaturg, dar obiceiul său tot nepotrivit rămâne, asta daca nu cumva (deşi este foarte puţin probabil), el ascundea o intenţie umoristică.

Între două „glumiţe oxigenate” … nu te plouă cu … păcate

2 blonde făceau plajă pe un tăpşan … La un moment dat, una vede că un taur vine spre ele. Blondele o iau la fugă. Taurul după ele. După ceva timp, una din blonde spune celeilalte că se opreşte.
- Decât să fac un infarct, mai bine un viţel …
#
- După ani de zile, am reuşit să găsesc punctul G al soţiei mele.
- Şi unde era?
- La soră-sa !
#
Soţia îşi sună soţul:
-Dragul meu, ai o problemă …
-Ce s-a întâmplat?
-Am intrat cu maşina într-un Maybach, i-am propus proprietarului plata “în natură” şi el a fost de acord.
-Şi care e problema mea?
-Proprietarul este gay!
#
Dacă ai voinţă, poţi să muţi şi munţii din loc.
Dacă ai creier, îi laşi acolo, că nu te deranjează.
#
Un poliţist găseşte un puşti la colţ de stradă, vânzând ceva în grămăjoare. Îl întreabă pe puşti cu un aer sever:
- Mă, ce faci tu aici?
- Vând sâmburi de măr, domnule!
- Şi la ce sunt buni ăştia?
- Fac minte, domnule!
- Bine, dă-mi şi mie de 2 lei.
Ia sâmburii şi pleacă, mestecându-i. La un moment dat se opreşte şi se întoarce la băiat, luându-l la rost:
- Mă, şmechere, cu 2 lei cumpăram un kil de mere şi aveam mai mulţi sâmburi!
- Vezi, nene, nici nu ai mâncat bine sâmburii şi ţi-a şi venit mintea!
#
O blondă intră într-un casino şi spune că vrea să parieze 20.000 euro la zaruri, dar cere permisiunea să se dezbrace pentru că aşa simte ea că poate câştiga. Dealerii nu au nimic împotrivă.
Tipa se dezbracă, dă cu zarurile, începe să sară în sus de fericire, îmbrăţişează şi pupă pe toata lumea, îşi ia banii şi pleacă. După plecare unul dintre dealeri către celalalt:

- Măi, tu ai văzut ce număr a dat?
- Nu, credeam că te-ai uitat tu.

Morala: nu toate blondele sunt proaste, dar bărbaţii sunt tot bărbaţi!