Cuiul lui Pepelea

La ordinea zilei: La nordici, adică suedezi + norvegieni – finlandezi, cică, argumentul = cal bălan, răbdarea = sfântul niculai, empatia = aplauze la popou, altminteri se aplică ordinul, VAI DE PĂRINȚII CE N- ASCULTĂ DE COPII, care, chipurile, NICIODATĂ NU MINT ci, şi-n frageda pruncie, doar ... şuguie!
Epigrame şi catrene
– în „pamperşi”cu ... migrene -
Crede şi nu cerceta
Dat-a Domnul glas poruncii
Către preasmeriţii Săi:
"Omule, iubeşte-ţi pruncii
Ca şi cum ar fi ai tăi!"
Mihai Batog-Bujeniţă
Amintiri din copilărie
Tataia mă iubea profund,
Dar varga pusă pe dulap
Stătea pentru a-mi da la fund
Să-mi vină minţile la cap!
Emil Ianuş
Orăşelul copiilor
Copiii, numai ochi la jucării,
Mămicile, cu ochii la copii,
Bunicii, ochi furişi către mămici,
Bunicile, cu ochii pe bunici.
Gheorghe Chirilă
Copiii fustelor moderne
Copii sărmani, lihniţii foamei,
Nu prea se ţin de fusta mamei
Şi chiar de unii îndrăznesc,
Ori n-o ajung, ori n-o găsesc!
Ion Diviza
Mai ceva decât copiii
Copiii spun lucruri trăsnite,
(Mai ceva decât flecarii)
Dar, după cele auzite,
Îi întrec … parlamentarii.
Gheorghe Enăchescu
Atenuarea asperităţilor conjugale
Oricine poate să-şi asume,
Acest percept ca pe-o poruncă:
Copilul nou venit pe lume
Oferă soacrei ... loc de muncă.
Nicolae Peiu
Alint copilului
Când te adresezi direct
"Puiul mamii", e corect;
Dar când spui cu gingăşie
"Puiul tatii", nu se ştie.
Nicolae Muntean
Copiii
Am trei feciori, dar nu îmi pasă,
Mă scot din orişice impas:
Nici chiar să mor ei nu mă lasă,
Fiindcă n-am ce să le las!
Paul Dumitrescu
Bunicul
- Copiii – zise cu blândeţe -
Îmi trec adesea pragul,
Dar sprijinul la bătrâneţe
Rămâne doar toiagul.
Victor Macarevici
Epitaf
Pe lespedea unui nenăscut
Sub acest covor ţesut,
Zace pruncul nenăscut;
Că părinţii naturali
Au fost homosexuali!
Girel Barbu

Celebri şi în anecdote
Neologismele ... Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cizmarii sunt designeri.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. Nici gând. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de „Spiru Haret”, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un spriț, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul. Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm. Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back. Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilişti şi creatoare de fashion. Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm inexpectaţiunea unui feed-back pozitiv. Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag ..." sau cu concluzia absolut academică: "Un c ... t !!!"
Motto :
- Ca să înțelegi că eşti prost, trebuie, totuşi, să-ți meargă mintea!

n.n. Georges Brassens (1921 – 1981), autorul cuvintelor de „duh” a fost un poet, cântăreț-compozitor francez. Şi-a axat muzica şi interpretarea, acompanindu-se singur la chitară, pentru multe dintre poeziile sale.

Fără ... GLUMĂ, taman aşa a fost completat un formular de DECLARAȚIE FISCALĂ, în Anglia.

La întrebarea: "Câte persoane întrețineți?", supusul majestății sale a răspuns:
2,1 milioane de imigranți ilegali;
4,4 milioane de şomeri ;
900 de mii de puşcăriaşi în 85 de închisori;
Coroana;
Guvernul;
Camera Comunelor şi Camera Lorzilor, plus 650 de parlamentari europeni, buni la nimic.
Formularul i-a fost respins, ca fiind incorect.
A răspuns şi el tot cu o întrebare:
- De ce? Am uitat pe cineva?

Bancurile ediției
- cu „patalama” ... identitară -
-
Porcul cel drăguț
Un tip îl ajuta pe un țăran să descarce fânul din căruță. La un moment dat, vede umblând prin curte un porc cu un picior de lemn. Aşa că îi spune țăranului: - Hei, ai văzut porcul ăla cu un picior de lemn? - Da, e al meu. - Şi cum a ajuns să aibă picior de lemn? - Stai să vezi, e o poveste mai lungă. Într-o zi, eu ăi nevastă-mea ne aflam în pat, când porcul a venit şi el şi s-a suit lângă noi. Bineânțeles că noi ne-am dat jos din pat şi am ieşit afară. Chiar atunci, însă, a explodat soba şi toată casa a luat foc. Dacă n-ar fi fost porcul ăsta, acum am fi fost morți amândoi. – Deci, porcul şi-a pierdut piciorul atunci, în foc. - Nu, de fapt trebuie să-ți spun altă poveste: într-o zi mă întorceam acasă şi pe drum, din greşeală, am căzut sub căruță, roata mi-a prins piciorul şi nu mai puteam ieşi de acolo. Numai că porcul a venit şi a împins căruța, aşa că am scăpat iar cu viață. - Bine, dar totuşi, spune-mi, cum a ajuns porcul să aibă picior de lemn? - Ei, cum să-ți spun, un porc aşa de drăguț ca ăsta, nu-l poți mânca tot odată ...
Invitație la local
Ion stă pe prispa casei şi fumează. Trece Gheorghe pe stradă şi îl strigă: - Ioane, hai, bă, la crişmă, să bem o pălincă ... - Bă, nu vin. - Hai, mă Ioane, sau ți-e frică de muiere ? - Auzi, mă Ghio, nici la lup nu-i e frică de câne, dar nu-i place cum latră ...
Sucul cu pai de la birt
Merge Ion la birt şi cere Mariei un suc şi două paie. Maria îi zice: - Păi cum, măi, un suc şi două paie ? - Sunt cu mândra. A doua zi vine Ion şi cere un suc şi trei paie. - Cum, măi? - Păi, sunt cu doua mândre, zice Ion. A treia zi vine Ion şi cere un suc şi un sac de paie. - Păi cum, măi, Ioane, zice Maria, un sac de paie? - Azi sunt cu calul!
Prima spovedanie din parohie
Un preot se desparte de parohia sa, după mulți ani de slujire. Pe lângă masa de adio, enoriaşii s-au gândit să-i facă şi un cadou. A fost invitat şi un politician să spună câteva cuvinte şi să-i inmâneze cadoul. Dar, ca toti politicienii, a întârziat, şi atunci părintele s-a gândit să umple timpul cu un discurs:
- Prima impresie despre parohia aceasta a fost neplacută şi, mi-am făcut-o, cu ocazia primei spovedanii. M-am gândit că am fost trimis într-un loc teribil deoarece, primul care s-a spovedit mi-a mărturisit că furase un televizor, că le-a furat banii părinților, că a mai furat şi la locul de muncă, pe lângă faptul că, avea o aventură sexuală cu soția şefului. În unele ocazii făcea trafic şi âanzare de droguri. Şi la urmă a zis că i-a transmis o boală venerică surorii sale. Am rămas înmărmurit ... stupefiat ... şi foarte speriat! Dar, dupa aceea, am cunoscut o lume care nu semăna deloc cu acest individ. Mai mult, pot să spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioşi, şi că am trăit aici ani minunați! ... În acest moment soseşte politicianul, aşa că l-au chemat repede să ia cuvântul. După ce s-a scuzat pentru întârziere a început astfel:
- Niciodată n-am să uit când a venit părintele în parohie ... De fapt, am avut onoarea să fiu primul care s-a spovedit la el ...

Părinți
Tatăl vine de la creşă cu copilul, iar mama îşi pune mâinile în cap: - Mă, ăsta nu-i copilul nostru! - Ce importanță are, mâine tot la creşă îl duc!

Efectul muzicii asupra animalelor
În mijlocul deşertului un om cânta dumnezeieşte la vioară. Un leu se apropie, dă târcoale violonistului şi se aşează la câțiva paşi de el mişcându-şi capul în ritmul muzicii. Mai vin doi lei, şi se aşează şi ei lângă violonist. După încă ceva timp vine un al patrulea leu, care îl mănâncă pe interpretul nostru. Pe o cracă, în apropiere, doi vulturi fac conversație: - Ți-am spus eu că dacă vine surdul, s-a zis cu distracția ...

Spiriduşul din lampă
Un om intră într-un bar, cu un struț în urma lui. Cum se aşază, chelnerul soseşte să ia comanda. Omul spune : - Aş vrea o bere. Apoi se întoarce către struț şi îl întreabă : - Şi tu ? - Şi eu aş vrea tot o bere, răspunde struțul. Chelnerul aduce cele 2 beri şi spune : - Costă 7.35, vă rog. Omul bagă mâna în buzunar şi scoate suma exactă. În ziua următoare, omul şi struțul revin şi omul cere iar o bere, iar struțul acelaşi lucru. Din nou omul bagă mâna în buzunar şi scoate suma exactă. Acest lucru devine rutină, în fiecare seară cei doi revenind la bar. - Ca de obicei?, întreabă chelnerul. - Nu. Voi comanda un whisky dublu. - Pentru mine la fel, zice struțul. - Costă 8.42. Din nou, omul bagă mâna în buzunar şi scoate exact suma necesară, pe care o depune pe bar. Chelnerul nu-şi mai poate stăpâni curiozitatea. – Scuzați-mă, cum reuşiți să scoateți de fiecare dată suma exactă din buzunar? - Hă, hă, zice omul, Acum mulți ani, făceam curat în podul casei şi am găsit o lampă veche. Când am frecat-o, un spiriduş a ieşit şi s-a oferit să-mi îndeplinească două dorințe. Prima mea dorință a fost aceea de a putea întotdeauna plăti ceea ce vreau să cumpăr doar ducând mâna la buzunar şi găsind în el exact suma necesară. - Bine gandit!, răspunde chelnerul, majoritatea oamenilor ar fi cerut un milion de dolari sau ceva asemănător, dar aşa veți fi bogat cât veți trăi. - Exact! Că am nevoie pentru un litru de lapte sau pentru un Rolls Royce, suma exactă este acolo, spune omul. Atunci chelnerul îl întreabă : Încă ceva domnule, şi struțul?
Omul răspunde: - Ei, aici am cam dat-o-n bară, deoarece pentru a doua dorință am zis că: vreau o păsărică cu picioare lungi, care să fie de acord cu mine tot timpul ...
Motivație logică
Un om în vârstă doreşte să emigreze. La completarea formalităților, este întrebat de către oficialități din ce motiv doreşte acest lucru. - Datorită homosexualității ... - Cum aşa? - Păi, în timpul naziştilor se pedepsea chiar cu moartea, după aceea cu închisoare, iar acum este permisă prin lege. Aş dori să emigrez până nu devine obligatorie! ...

Tratamentul potrivit
Ion termină facultatea de medicină şi e repartizat într-un sat. Acolo, medicul bătrân îi zice că nu poate sta cu el prima săptămână ( cum ar fi trebuit ) şi pleacă, spunându-i să fie atent la ce face. Se întoarce peste 7 zile şi-l întreabă cum a procedat. La care Ion îi spune: - Prima dată a venit o babă pe care o durea capul şi i-am dat un calmant. A doua oară a venit un copil julit la genunchi, i-am curățat rana, am dezinfectat-o şi l-am pansat. Vineri, când să-nchid cabinetul, a venit Măria, a încuiat uşa, s-a dezbrăcat şi s-a întins pe masă spunându-mi: - Ioane, nu am văzut bărbat de trei luni! Medicul, cu sufletul la gură îl întreabă pe Ion: - Şi ce-ai făcut? - I-am pus picături în ochi!