Cultura tradiţională imaterială românească din jud. Bistriţa –Năsăud, o carte a identităţii noastre

Aş fi preferat în studenţie să am spre studiu un asemenea volum de etnologie şi folclor, cum este cel apărut de curând în Editura,, Şcoala Ardeleană’’ cu titlul,, Cultura tradiţională imaterială românească din judeţul Bistriţa Năsăud’’. Dar, la vremea aceea , nu exista un asemenea studiu atât de aprofundat şi meticulos întocmit, cum este cel al cercetătorilor bistriţeni, Vasile Filip şi Menuţ Maximinian. Astăzi, îmi dau seama cât de mult m-aş fi edificat în pregătirea mea de mai tîrziu . El poate fi aşezat pe raftul celor mai alese lucrări de specialitate, dar şi pe cel al sufletului.
După ce a apărut primul volum, tot atât de consistent şi bogat în informaţii, intitulat ,,Riturile de trecere’’,care cuprinde momentele importante din viaţa omului (naşterea, nunta şi moartea ), cel de-al doilea este un ,,editorial regal’’ prin conţinut şi frumuseţe spirituală. Încă din partea introductivă, autorii ne dau informaţii despre felul în care omul acestor locuri şi al acestei culturi se raportează la scurgerea timpului, dar şi despre ideile unor mari gânditori privind regimul temporal pe care îl denumesc : timp practic, timp profan, timp sacru, timp istoric, timp mitic, timp diurn şi timp nocturn.
Vasile Filip şi Menuţ Maximinian consideră că cei mai potriviţi termeni utilizaţi de omul culturii tradiţionale ar fi aceia de ,,timp de lucru’’ şi ,, timp de sărbătoare’’, de ,,timp potrivit’’ sau ,,nepotrivit pentru a face ceva. ,, E bine să-ţi începi aratul sau construcţia casei lunea sau joia, şi nu marţea sau sâmbăta. E bine să duci gunoiul pe câmp sau să tai lemnul de construcţie iarna, şi nu vara. Nu e bine să ţeşi sau să depeni în asfinţitul soarelui, căci îţi căpiază vitele şi oile, Nu e bine să dormi, nici măcar să stai întins, duminica la vremea slujbei. Nu e bine să arunci gunoiul dimineaţa înaintea soarelui, dar nici să laşi scutecele copilului întinse la uscat după asfinţitul astrului zilei. Nu e bine să-ţi începi munca după-amiază, să umbli noaptea, să mături când ai mort în casă, etc. Dar e bine să te scoli odată cu soarele, să-ţi speli faţa cu apă rece, să te închini înainte de culcare, să mulţumeşti lui Dumnezeu pentru toate câte sunt pe masă, să faci cruce cu cuţitul pe dosul pâinii înainte de a o tăia, etc.’’Iată un adevărat ghid de comportament şi de credinţe care s-a născut şi se moşteneşte în viaţa satului românesc.
Autorii pornesc de la ideea împărţirii anului calendaristic după reperul mult mai statornic al sezoanelor, ,,rece’’ şi ,,cald’’, valabil şi azi şi oricând în mediul rural dar şi în cel orăşenesc.De aceea, cele două părţi componente ale cărţii se numesc : Sezonul rece şi Sezonul cald. Prima parte, realizatăde Vasile Filip, începe cu ,,Sărbătoarea Sâmedrului, apoi Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, sărbătorile mărunte din jumătatea iernii şi apoi cele ale primăverii timpurii. Partea a doua, adică sezonul cald, îi aparţine lui Menuţ Maximinian şi cuprinde sărbătorile primăverii, Floriile, Săptămâna patimilor, Învierea, Săptămâna luminată, Înălţarea Domnului, Rusaliile şi continuă cu sărbătorile verii.
Structurată pe 36 de capitole şi fiecare la rândul lui cu un număr variabil de subcapitole, lucrarea se apleacă asupra detaliului,graţie acestor autori cu o pregătire solidă în domeniul etnologiei şi folclorului, dar şi pasiunii şi dăruirii lor tematicii abordate. Nu lipseşte nimic din ceea ce aparţine unei lucrări ştiinţifice.: aparat critic, bibliografie, stil specific, argumente teoretice şi practice, clişee luate din amintirile bătrânilor, anchete cu zeci de informatori şi toate acestea încununate de travaliul unei cercetări serioase pe teren.
Puterea de selecţie, de analiză şi sinteză a fenomenelor tratate în acest studiu monumental, sunt o dovadă a exerciţiului inconfundabil pe care cei doi mânuitori ai condeiului îl fac cu pricepere şi siguranţă. Lucrarea are şi rezonanţe literare prin numeroasele texte folclorice care însoţesc subiectele aflate în dezbatere. Nimic din ceea ne prezintă aceşti veritabili cercetători, nu este de prisos. Grafica de excepţie şi bogatul material iconografic dau cărţii un aspect deosebit de atrăgător. Aici se află povestea satului ardelean cu bogăţia şi frumuseţea lui, cu spiritualitatea sa caracteristică, care ne face mereu să fim mândri.