Cum poartă de grijă Bunul Dumnezeu de toţi proştii… (2)

- Du-te, zice soţia- şi cumpără-mi de la ruşi o maşină sănătoasă pentru strecurat roşii, fiindcă aia de plastic e bună de aruncat.

Îmi dă milionul (suta de lei în Ron), o pun în buzunar, iau maşina şi plec spre piaţa ce nu e departe de magazinul ,,Ambient”. “Băi, parcă nu-mi stă bine în buzunar miilionul ăsta, ia vezi să nu-l pierzi!” mi-am zis. Când ajunng la sensul girator de la Spitalul judeţean, mi-a trecut prin minte să iau un ziar, fiindcă asta mi-e o parte din hrană zilnică. Opresc, merg la chioşc, scot milionul din buzunar şi…primesc răspunsul cam înţepat:

- -N-avem, domnu’, ,,Răsunetu”, numa’ ,,Mesagerul!”

Păcat! Pun milionu-n buzunar sau am crezut că l-am pus şi pornesc maşina. Nu departe de ,,ruşi” parchez, voiesc a-mi scoate banii din buzunar, dar buzunarul…gol. Da, gol! Mă caut peste tot, ba şi-n portbagaj. Nimic şi iar nimic. “Măi, mă consiliez eu într-un târziu, i-am pierdut la chioşc…dar ce rost are să te duci acolo unde lumea vine-pleacă mai ceva ca la moară? Dar hai să merg, fără speranţa infantilă că am vreo şansă. Nu, nu-I cu neputinţă. Mă alinau cuvintele înţelepte ale soţiei mele spuse mai de mult:”Pentru pierderi de astea, materiale, nu trebuie să ne întristăm! Sunt altele de care omul trebuie să se întristeze.” Picioarele o iau totuşi la fugă, mai grabnice decât mintea, profitând că nu-s obez nicidecum. Şi ajung la chioşc. Nişte bărbaţi şi femei cumpără ziare. Vin, pleacă. Eu mă uit pe lângă chioşc pe unde ieşisem şi în troscoţelul verde-albăstrui … milionul meu. Pe cuvânt! Uşor arcuit cum stătuse-n buzunar, Caragiale de pe bancnotă se uita direct la mine, zâmbind ca de obicei! Îl iau, fericit ca un câştigător la loto şi nu-mi pot reveni din mirare! Un cetăţean care trecea pe acolo, tocmai privea cum culeg eu din iarbă ceva interesant. N-ai ce face, e al meu şi a fost al meu. Pfii! Să vezi şi să nu crezi!! Vorba poporului : “Doamne preramărit, mai ai mulţi ca mine în grădina Ta?”