Da’ straşnic vânt trage de la Uniunea Sovietică!!

La summitul NATO de la Bucureşti, din 2008, Vladimir Putin a avut o izbucnire nervoasă în prezenţa lui Obama şi mai-marilor Apusului, când a venit vorba despre Ucraina şi propensiunea ei occidentală: „Măi, Ucraina nici nu-i stat!”.E adică un fel de cârpeală din teritorii-furăciuni de la absolut toţi vecinii: de la polonezi, de la slovaci şi poloni (care se învecinau interbelic cu noi la nord), de la români, unguri şi cea mai mare parte de la ruşi. Oraşe ca Harkov, Odessa, Doneţk, Kramatorsk,Slaviansk au fost ruseşti de când e lumea. Şi ca să fie abuzurile duse la culme, în 1954, cu creionul pe hartă, ucraineanul Nikita Hruşciov a dat Crimeea la Ucraina „ca semn al prieteniei” dintre Rusia şi cazacii urmaşi ai lui Hmelniţki.
Cum în anul de graţie 2013, Ucrainna era gata s-o ia spre Occident cu un Acord de asociere, scăpând din îmbrăţişarea frăţească a ursului, Putin s-a înfuriat, cerând înapoi inelul de logodnă numit Crimeea. Şi nu doar inelul, ci şi lenjeria şi prosoapele de zestre numite teritorii ruseşti de la Petru cel Mare încoace. Nebunul Jirinovski avea dreptate când spunnea că normal ar fi ca Ucraina să restituie vecinilor vestici ceea ce a luat. Aici e vorba şi de Insula Şerpilor, cedată Uniunii Sovietice pe baza unui proces-verbal de două pagini şi iaca...moştenită insula de aceiaşi ucrainieni.
Tavarişci Vladimir ar putea ocupa Ucraina în două zile, mai ales ştiind că etnicii ruşi din oastea ucraină ar trece urgent de partea lui, destabilizând toată defensiva căzăcimii. Mai bine face scandal cu separatiştii şi coloana a cincea din „agenturili” sale ca să obţină federalizarea fără a sacrifica oameni. Esta dansul acela din trei paşi: întâi autonomia unui teritoriu, federalizarea şi apoi unificarea cu „statul-mamă” după limbă. E drept că deschiderea cutiei Pandorei s-a făcut cu cazul Kossovo, când un popor creştin ce-şi apăra suveranitatea a fost pus în genunchi de bombardamentele NATO (nefiindu.le milă de sârbi nici în ziua de Sfintele Paşte). De Irak, Afganistan, încă ştie lumea , ca şi de „primăverile” arabe care au propulsat islamismul fanatic în locul unor conducători cu care puteai dialoga. Atunci - îşi zice Putin, poate pe drept- pentru ce nu pot eu face ordine în curtea mea dinspre grădină numită Ucraina, sau Georgia? Moldova nu, că aia-i clar românească. Dacă Occidentul i-ar recunoaşte lui Putin ce a făcut, poate ar lăsa din gheare Transnistria. Aici ar fi de lucru ceva pentru diplomaţia românească (prostesc antirusească prin vocea preşedintelui Băsescu şi altora). Oh, fraţilor, că mare virtute e tăcerea pentru un om cuminte în anumite momente ale istoriei! Noi nici atâta n-am învăţat după două mii de ani.
Acum vă voi spune ceva tainic, numai între mine şi domniile voastre. O lege a desfăşurării evenimentelor de la întemeierea lumii, spune că nici un imperiu nu s-a mai sculat în picioare după ce a căzut la pământ. Şi tot lege este că mulţi se vor căzni în zadar să refacă ba Imperiul roman, ba cel otoman, ba cel austro-ungar, ba cel sovietic, dar că nimeni nu va reuşi vreodată decât să provoace suferinţe suplimentare.
A doua greşeală fatală a lui Putin, căruia vreau să-i scriu o scrisoare, este că nu trebuie să se certe şi să se dea pe cai mari contra Occidentului, fiindcă duşmanii lui adevăraţi nu sunt nici cazacii, nici românii, nici NATO, ci prietenii lui de azi, cei cu ochi oblici, galbenii lui Mao-Tze-dun din Asia. Profeţiile spun că vor veni galbenii aceştia ca un potop şi vor îngălbeni toată Rusia până la Urali, dar că Apusul nu va permite să dispară de tot statul numit Rusia.Vezi deci, Vladimire, cu cine te baţi şi faci să bată vântul aşa de rece în mijloc de aprilie!