DACII ŞI ROMANII LA POARTA BÂRGAIELOR

Sâmbătă 26 martie 2011 a avut loc, la Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa - Năsăud, o “Întâlnire cu lumea romană” dar şi cu cea a dacilor, organizată de către gazde, în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj - Napoca, Asociaţia “Terra Dacica Aeterna” şi Editura “Tact”.

Un prim şi important obiectiv al întâlnirii a fost lansarea unor cărţi despre istoria daco-romană a zonei nord est transilvane, prezentate de autori, între care academicianul Dumitru Protase, care a prezentat cel de al treilea volum al lucrării sale „Orizonturi daco – romane”, vorbind şi despre o altă carte prezentată, întitulată “Arcobadara (Ilişua)”, apărută în Editura Mega Publishing House, Cluj – Napoca, 2011, sub semnăturile lui Cristian Găzdac, Corneliu Gaiu şi Elena Marchiş. Această carte reprezintă cel de al VI-lea volum dintr-o prestigioasă serie, întitulată “Monede din siturile româneşti şi colecţii de monede romane din România”. Lucrarea cuprinde rezultatul cercetărilor, din situl arheologic de la Ilişua, începute încă de acum 150 de ani de către Karoly Torma, reluate în ultimul pătrar al veacului trecut de către cercetătorii muzeului bistriţean şi continuate de alţi specialişti, între care amintim pe I. Dănilă, Gh. Marinescu, Corneliu Gaiu, Cristian Găzdac şi, nu în ultimul rând, pe acad. Dumitru Protase, dar şi mulţi alţii. În urma cercetărilor, castrul roman de la Ilişua a fost identificat cu antica Arcobadara.

La întâlnirea cu lumea daco – romană au participat activ şi Asociaţia “Terra Dacica Aeterna”, reprezentată prin tineri daci şi romani, în costume şi echipamente de luptă autentice, care s-au luptat „pe viaţă şi pe moarte”, dar până la un punct, în care au rămas doar doi supravieţuitori, un dac şi un roman, care sugerează, parcă, ideea că acum două mii de ani cele două neamuri s-au împăcat, contopindu-se într-unul singur.

Spectacolul oferit bistriţenilor, în grădina primitoare a muzeului judeţean, invadată nu numai de daci şi romani, dar şi de foarte mulţi copii, a fost o adevărată lecţie de istorie, aş spune obligatoriu de a fi învăţată, de către toţi românii, pentru a nu rămâne repetenţi la istoria neamului nostru.

Impresionat de acest original, necesar şi important eveniment cultural, desfăşurat în vechea cetate medievală a Bistriţei, nu departe de locul unde era Poarta Lemnelor (lăudabil este proiectul primăriei municipale de a o reconstrui), nu pot să nu îmi exprim părerea că este urgent necesar a se întocmi un proiect de cercetare a vestigiilor daco – romane din zona Livezile, Conteniţa şi urmele drumurilor vechi pavate cu roci vulcanice, posibil romane, dacă nu unele chiar ale dacilor, dar şi mai sigur unele austriece, care poartă numele Mariei Tereza şi Iosif al II–lea, ale căror urme încă se mai văd iar toponimia le confirmă în Munţii Bârgăului şi Călimani.