De la troiene ucigaşe la apropiate ape sinistre

Ne-am procopsit cu un nou prim-ministru ? Daaa ! Ideea de procopseală vine nu de la „ne-am”, ci de la „neam”. Căci fostul şef al spionajului român este de alt „neam” decât noi, ăştia, mioriticii… Am primit de peste Atlantic suficiente informaţii despre originea etnică a tovarăşului Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă acest cotidian îmi va îngădui, voi da în vileag continente întregi nemărturisite în CV de actualul Premier.

În începutul său de carieră guvernamentală, pupila (vă rog nu omiteţi din cuvânt silaba „pi”) arendaşului de la Cotroceni a săvârşit două perle verbale (asta ca să nu zic că a zvârlit de două ori cu mucii-n fasole).

A doua zi după măreaţa investitură, face un raid pe la toate ministerele protocolindu-şi proaspeţii sau mai vechii miniştri. Asta, în timpul în care în zonele calamitate se murea de foame şi frig. Abia a doua zi, la căldurica elicopterului, proaspătul uns în fruntea guvernului – Mihai Răzvan Ungureanu - făcea un survol peste ţinuturile Buzăului şi Vrancei ca să ochească prin dioptriile ochelarilor săi care e situaţia. Ignoranţa lui în probleme de geografie şi limbă română era afişată dezinvolt şi mânios. De pildă, nu ştie că spaţiile acelea care străbat satele nu se numesc „străzi”, ci „uliţe”. Nu ştie că majoritatea locuitorilor din sate sunt oameni vârstnici ( cei tineri fiind plecaţi la oraş sau la muncă în ţările din vestul Europei). Şi, finalmente, fostul (?) şef al spionajului românesc trage concluzia mânioasă: Este inadmisibil că oamenii stau în case, la căldurică, şi armata, jandarmeria fac eforturi de dezăpezire. Ce caragialesc ai zis-o, Coane Leonida, faţă cu reacţiunea ! Ce aroganţă de ignorant ! Trebuia să fie chemat să scoată din troiene de 5 metri un mort pentru cimitir ? Aşa ar fi văzut ce înseamnă lipsă de apă, mâncare şi căldură. Poate nici atunci, deoarece era îmbrăcat într-o haină de blană. Mde, spionii…

Altă minunăţie: Întrebat de o jurnalistă cum comentează disputa penibilă între Consiliul judeţean şi Prefectura din judeţul cutare, el răspunde cu o promptitudine iresponsabilă şi care va intra în istoria acestor ani penibili: „Eu nu comentez, eu muncesc.” Cumplit ! De ce ? În 1990, la Bucureşti au existat nişte mârâieli de stradă, în care, la un moment dat, oameni de proastă condiţie şcolară şi intelectuală, scandau de-a lungul bulevardelor: „Noi muncim, nu gândim !” Se deosebeşte, în esenţă, replica Premierului Ungureanu de orăcăiala de atunci din Bucureşti ?

Ca încheiere: Vin dezgheţurile, vine vremea inundaţiilor. Cât de leneşi vor fi bătrânii aceia din zone uitate de lume, cum se vor propti ei să nu le ia apele casele ? Vom face vizite de lucru şi vom certa autorităţile că stau cu degetul în cucuruz, domnule prim-ministru ?

Unde eşti, Emil Boc ? Măcar nu erai fudul şi obraznic.