DESPRE DESTINUL CREATOR

Fiecare cuvânt poartă în esenţa sa semne, ca un răspuns al luminii creatoare a lumii. Astfel întreaga esplanadă a cuvintelor ascunde în sine lor puterea creatoare, ca o desfăşurare a primului movens, în raportul timpului cu spaţiul, întru armonia sferelor cosmosului. Toată această simbioză este datorată includerii într-un univers menit doar acelor persoane care însufleţesc viaţă, căci Cuvântul este dătător de viaţă, El fiind cel care ridică din întuneric la lumină şi din nefiinţă la fiinţă, la o existenţă plenară. În acest sens, creaţia, ca sumă a reprezentărilor frumosului (literatură, artă, muzică etc.), este o realitate trăită de persoanele care scriu, compun, pictează ş.a.m.d., de cei care aduc umanităţii exemple ale eternităţii, ca forme de trăire întru veşnicie. Prezenţa lor într-o societate modernă implică o existenţă în cuvânt, prin cuvânt şi întru cuvânt. Acest ultim ţel este cel realizat de persoanele atinse de spiritul ludic al destinului creator.

Autorul Menuţ Maximinian prezintă în cartea sa „Cornel Pop şi rugăciunea cântată”, destinul creator al dirijorului Coralei „Andrei Mureşanu”, profesor arhidiacon Cornel Pop. Cartea se bucură de o prefaţă semnată de preotul Ioan Pintea şi notată cu data de aprilie 2010, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi se desfăşoară pe întinsul a zece capitole, care poartă titluri speciale: „Pe firul muzicii”, „Madrigal bistriţean”, „Dulcea povară”, „Botezul minunii”, „Dor din poarta Bistriţei”, „Cultura altfel”, „Acasă e… acasă”, „Divina recompensă”, „Jurnal muzical”, „Gândul… ca o floare”, având şi o reproducere-fascicul a binecuvântării Î.P.S. Sale Bartolomeu Valeriu Anania, mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, adresată coralei „Andrei Mureşanu” şi, implicit, dirijorului acesteia, profesor arhidiacon Cornel Pop (coperta interioară, I). Coperta interioară, IV, prezintă un curriculum vitae concis al autorului cărţii, publicistul şi omul de litere Menuţ Maximinian; iar coperta patru prezintă o apreciere a cărţii, semnată de preotul Ioan Pintea, cu documentată referire la autorul cărţii şi la valoarea determinantă a acesteia, întrucât prefaţa este dedicată dirijorului Cornel Pop.

Astfel, preotul Ioan Pintea spune: „Chiar dacă nu întotdeauna „vremile” au fost de partea lui, eroul acestor pagini, în contradicţie făţişă cu rostirea Cronicarului, a stat cu demnitate deasupra lor. Nu a fost uşor, dar a fost frumos. A fost greu pentru că timpul, poate că nici oamenii şi nici instituţiile nu erau pe măsura consecvenţei, forţei şi proiectelor acestui dirijor tenace. A fost frumos pentru că peste toate a biruit Muzica, ideal de neconfundat, pentru care a trăit, trăieşte şi pe care nu l-a abandonat niciodată. (…) Cartea lui Menuţ Maximinian e o carte scrisă cu multă sinceritate şi căldură, din suflet, participatoriu. E un exerciţiu de admiraţie în care autor şi personaj spun o poveste fascinantă şi precisă, vibrantă şi înaripată despre felul în care, inefabil, muzica transfigurează vieţile noastre şi ne oferă, neparcimonios, partea de sacru de care avem, totuşi, atâta nevoie.”

Per ansamblu, cartea este o prezentare cronologică, documentaristă, exhaustivă a vieţii dirijorului Cornel Pop, însă ea cuprinde şi o deschidere spre un alt fel de interpretare, autorul oferind valenţe deosebite prezentării anumitor momente din existenţa personalităţii căreia îi sunt dedicate cele 166 de pagini. Un episod aparte îl constituie capitolul intitulat „Jurnal muzical”. Acesta prezintă, în paralel, atât apariţia, cât şi existenţa Coralei „Andrei Mureşanu”, faţă de celelalte repere ale spaţiului cultural bistriţean. „Ecoul”, cel descris ca fiind „primul ziar al judeţului, înfiinţat în acelaşi timp cu Corala „Andrei Mureşanu” şi Orchestra profesionistă Bistriţa” (p. 77) oferă un raport fiinţării Coralei „Andrei Mureşanu”, al cărei dirijor este profesorul arhidiacon Cornel Pop. Mai sunt amintite „Răsunetul” şi „Mesagerul”, precum şi jurnalişti ca „Ion Moise, Gavril Moldovan, Dumitru Andraşoni (fratele lui Ionel Andraşoni), Adrian Mănarcă, Victor Ştir, Traian Săsărman, Olga Lucuţa, Radu Sârbu” (p. 77). Aceste repere sunt oferite ca modalităţi de prezentare a relaţiilor culturale întreprinse de profesorul arhidiacon Cornel Pop.

De la pagina 104 şi până la sfârşitul cărţii sunt prezentate articole-fascicul, afişe cu activitatea Coralei „Andrei Mureşanu”, a dirijorului acesteia, profesorul arhidiacon Cornel Pop, precum şi articole omagiale dedicate acestuia.

Întreaga carte se prezintă ca o desfăşurare a unui înalt destin creator, ales şi desăvârşitor al persoanei care şi-a dedicat întreaga viaţă muzicii, îndeosebi muzicii sacre, dar şi folclorului, culegând, armonizând şi transformând repertorii din cele mai vaste, mai variate şi complexe, folosind întotdeauna izvorul viu al tradiţiei şi al spiritualităţii sacralităţii muzicii şi culturii reale, dense, profunde şi adevărate. Meritul deosebit al autorului acestei cărţi, Menuţ Maximinian, este acela de a fi descris în note literare şi metaforice un destin creator special, punând un accent determinativ pe suma valenţelor personalităţii profesorului arhidiacon Cornel Pop, ca o îngemănare a complexităţii elementelor componente ale culturii umane de înaltă ţinută spirituală.

drd. Victor Constantin Măruţoiu