Despre Gara Beclean pe Someş, în revista Argeş

Aurel Podaru – Gara Beclean pe Someş, istorie şi cultură (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008). Ideea unei cărţi despre o gară – Beclean pe Someş! Hm! Sună ca o poezie, are un umor ardelenesc – ideea aceasta, zic, mi se pare trăsnită şi sentimentală, în acelaşi timp. Nu-l cunosc pe autor (de fapt, coordonator) şi nu ştiu cine mi-a dat cartea la un festival literar, dar am citit-o fascinat. Scriitori din toată ţara, dar mai ales ardeleni la origini, evocă trecerea lor prin de-acum faimoasa gară, o fac în versuri, în tablete, în proză. Unii sunt livreşti, alţii sentimentali şi nostalgici, unii autoironici. Virgil Raţiu comite chiar o nuveletă realistă, de n-ar fi de-a dreptul reală. De asemenea Victor Ştir. Teohar Mihadaş îi dedică un excelent poem care începe ca o baladă de Edgar Allan Poe: „În gara Beclean pe Someş, cândva,/În tomnatica zi aceea,/Cu zări adiind a Sahară/şi-a mirişti pustii,/(Aşteptam poate-un tren care nu mai venea)/Apăru de neunde-o femeie bizară,/Cu vetre fierbinţi în ea/Şi de nea…” Mai semnează în originala carte, printre alţii: Ion Cristofor, Constantin Cubleşan, Vasile Gogea, Ioan Groşan, Radu Mareş, Mircea Petean, Petru Poantă, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ioan Pintea, Alexandru Vlad…