De la gară la cimitir, pe "bulevardul" Gheran

                                                                                          "... astăzi nu te mai poți apropia de Rebreanu

                                                                                                          decât pășind pe bulevardul Gheran".

                                                                                                                               Adrian Dinu Rachieru

      "Deunăzi, un domn extrem de politicos din Beclean mă îmtreba cu o sfântă candoare, dacă umblând pe cărări ardelene mi-a fost dat să cunosc și gara din localitatea domniei sale, scria Niculae Gheran în "Adevărul literar" din 23 aprilie 2003. Dacă a o cunoaște înseamnă a fi pus piciorul pe peronul ei, într-adevăr, o știam. Mare i-a fost bucuria și m-a invitat să scriu o pagină, o amintire oarecare, deoarece dânsul pregătește o carte pe această temă: gara din Beclean. L-am dezamăgit spunându-i că nu-mi amintesc nici măcar cum arată, majoritatea fiind ouate la fel. […]. Cum va arăta cartea autorului din Beclean nu știu. Îl văd doar bătând din poartă în poartă la toți negustorii, să poată imortaliza imaginea edificiului amintit."

      Într-o astfel de împrejurare l-am cunoscut pe regretatul Niculae Gheran, trecut recent la cele veșnice. Istoric literar de anvergură europeană, Niculae Gheran este autorul ediției critice Liviu Rebreanu: 23 de volume. Monumentală ediție, la care a trudit vreme de peste 40 de ani!

      Dar nu despre asta vreau să vorbesc eu acum. Ci despre cartea dedicată faimosului nod de cale ferată: "La Beclean pe Someș, cândva..." Cu o prefață de Ioan Pintea, antologia a apărut la  Editura Clubul Saeculum, Beclean, 2004.

      "Cartea lui Aurel Podaru, scrie, printre multe altele prefațatorul, este necesară pentru că ea recompune o fotografie de grup a «saeculiștilor» (dar nu numai) și redă imaginea «Saeculum»-ului din perspectiva unui peron de gară. Ea speculează, de fapt pentru contemporani, o semnificație majoră: în cel mai urât și mai negru timp al «comunismului glorios», o grupare de scriitori din Transilvania (și nu numai), adunați la Beclean (pe Someș), au dat consistenă, tatonând baricadele totalitare, unui sentiment insurgent: libertatea", mai spune Ioan Pintea.

       Șaizeci de scriitori, poeți și prozatori, depun mărtirie despre Beclean pe Someș, gara. Șaizeci de scriitori, invitați ani la rând la diferite manifestări de cultură, au venit la Beclean cu trenul și s-au întors acasă cu același mijloc de transport în comun. Ca să se regăsească, peste ani, într-o carte, pomenită deja: "La Beclean pe Someș, cândva..."

      Cartea a fost lansată în gară. Gara Beclean pe Someș. Cu trupa de teatru "Corint" din Bistrița, una dintre cele mai faimoase trupe de teatru școlar din țară. coordonată de prof. Camelia Toma, scriitoare. Pe drezină a fost lansată. În prezența unui numeros public local, alături de care s-au aflat peste 30 de scriitori, din țară, invitați la "Colocviile de la Beclean". La una din multele ediții derulate în orașul de pe malul Someșului Mare. Secvența a fost imortalizată de scriitorul Cornel Cotuțiu, într-un text intitulat chiar așa: "Pe drezină". Antologic text, vă asigur. Dar și prin imagini video, căci Radu Țuculescu, scriitorul, din ipostaza sa de angajat al Studioului Teritorial Radio – Tv. Cluj, a filmat întreaga manifestare din gară. Gara Beclean pe Someș. Caseta fiind apoi difuzată în lumea largă, ca să zic așa, într-o emisiune la nivel național: "De la Viena la Beclean pe Someș". Vă mai amintiți, desigur.

      Ce-ar mai fi de spus, acum la despărțire, Domnule Gheran?

      Zbor lin spre Împărăția Cerurilor, vă doresc. Și să ne revedem cu bine. În loc luminat, în loc cu verdeață, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. Ci viață fără de sfârșit...

       Mă auziți, Domnule Gheran?