AUREL PODARU, la 75 de ani: Becleanul, ultimul meu port

Scriitorul Aurel Podaru împlineşte, azi, 75 de ani! Din cei 75 de ani ai săi, aproape 50 (lipseşte doar unul singur!) i-a trăit la Beclean. Aici a fost, pe rând, profesor şi director la Şcoala de Mecanici Agricoli şi Liceul Agricol; inginer şef CTC şi director la Fabrica de Nutreţuri Combinate;  inspector de specialitate la ICAPPA Bistriţa-Năsăud, iar după evenimentele din decembrie 1989, intră în ziaristică: „Răsunetul”, „Pasaj”, „Observatorul de Beclean”, „Minerva”,  „Bunavestire”. Se pensionează în 2001, din funcţia de director al Casei Orăşeneşti de Cultură. După 37 de ani şi câteva luni de muncă prin judeţele Botoşani, Mureş, Cluj şi Bistriţa-Năsăud, Becleanul fiind „ultimul meu port”, după cum însuşi ne-a mărturisit. Aici a „ancorat” în toamna anului 1967. „Doar pentru o scurtă escală”, credea el, atunci, dar a rămas aici pentru totdeauna. Aici şi-a început activitatea publicistică şi literară, aici şi-a întemeiat o familie şi tot aici a scos la iveală, în decursul acestor ani, 30 de cărţi (dacă ţinem cont şi de cele 9 ediţii „Carnetele de la Beclean”), cărţi de proză, istorie şi critică literară, antologii, ediţii, contribuţii monografice, cronici plastice etc.

Autor de cărţi:

O fotografie veche, înrămată, proză scurtă (1994); Exerciţii la microfon, interviuri (1996); Chef cu terorişti. Scene dintr-o revoluţie însângerată, memorialistică (2000); Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril Beclean, schiţă monografică (2002); Gara Beclean pe Someş. Date istorice (2003);  Privind. Prin galeriile de artă, cronici plastice (2006); Ioana pentru totdeauna, proză scurtă (2011).

Ediţii:

A alcătuit şi îngrijit următoarele ediţii: TEODOR MURĂŞANU, un poet care a trăit demult…, evocări, comentarii critice, istorie literară (1998); Clubul Saeculum în 21 de ipostaze, cu o prefaţă de Ion Radu Zăgreanu (2002);  Amintiri despre Pavel Dan (în colab.), prefaţă de Ion Buzaşi, cronologie de Sergiu Pavel Dan (2003); La Beclean pe Someş, cândva…, prefaţă de Ioan Pintea (2004); Ion Câţcoveanu, Scrisoare din Nord, prefaţă de Elena M. Câmpan (2004); Anotimpul cailor, antologie de literatură română dedicată calului, prefaţă de Andrei Moldovan (2006); Pavel Dan şi Blajul (în colab.), prefaţă de Sergiu Pavel Dan (2007) Pavel Dan, Literatură populară. Caiete, prefaţă de Andrei Moldovan, postfaţă de Aurel Podaru (2007); Gara Beclean pe Someş. Istorie şi cultură, (2008); Umbletul cuvintelor. Prozatori turdeni, antologie de proză scurtă, prefaţă de Andrei Moldovan (2009); Cartea Colocviilor, prefaţă de Andrei Moldovan, (2012). PAVEL DAN, OPERE (I, II, III), ediţie critică integrală, Studiu introductiv de Andrei Moldovan (2012); SEVER URSA. Un ziditor, prefaţă de Mihaela Ursa, postfaţă de Icu Crăciun (2013); Întâlnirile Clubului Saeculum, prefaţă de Andrei Moldovan (2014); Pavel Dan. Bibliografie, prefaţă de Ion Vlad (2016); Carnetele de la Beclean (9 volume).

Este prezent în numeroase antologii de literatură, precum şi în dicţionare cu scriitori, inclusiv în Dicţionarul General al Literaturii Române (DGLR), tom P/R, editat de Academia Română, coordonator general Eugen Simion ( 2006).

Iniţiative culturale:

Aurel Podaru s-a dovedit şi un animator cultural de vocaţie: În 1968 înfiinţează, în colaborare cu câţiva profesori şi elevi de liceu, Cenaclul literar „Grigore Silaşi”, primul cenaclu la nivel de oraş din istoria Becleanului, al cărui preşedinte a fost timp de peste 10 ani, până la apariţia, în 1980, a faimosului SAECULUM, cenaclul tinerilor scriitori din Transilvania.

Organizează numeroase întâlniri cu scriitori şi schimburi de experienţă cu cenaclurile literare din Sângeorz-Băi, Bistriţa, Dej, Gherla, Turda etc. Unii dintre vechii cenaclişti sunt azi autori de cărţi şi chiar membri ai USR. Au trecut pe la acest cenaclu, ca invitaţi, scriitorii: Teohar Mihadaş, Nicolae Prelipceanu, Negoiţă Irimie, Marcel Constantin Runcanu, Zaharia Sângeorzan şi alţii.

După evenimentele din decembrie 1989, implicarea lui Aurel Podaru în activităţi culturale majore devine tot mai pregnantă, iar Becleanul tot mai vizibil pe harta culturală a judeţului Bistriţa-Năsăud şi nu numai. Concret şi telegrafic: Aurel Podaru este co-fondator şi preşedintele Fundaţiei Culturale Memoria, Filiala Beclean; co-fondator şi preşedintele Clubului Saeculum Beclean, organizatorul principal al Colocviilor de la Beclean (manifestare de anvergură naţională) şi al Întâlnirilor Clubului Saeculum; iniţiatorul şi organizatorul principal al manifestării Bunavestire ART; directorul Editurii Clubul Saeculum, prima editură din istoria Becleanului, care a scos la lumină câteva zeci de titluri; redactor - responsabil (fondator) al “Observatorului de Beclean”; redactor-responsabil (fondator) al publicaţiei “Bunavestire”; redactor al revistei “Minerva” (1992-1999), iar în prezent este redactor al suplimantului “Răsunetul cultural”, realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj; colaborator (cu rubrică permanentă) la revista  “Mişcarea literară” şi cotidianul „Răsunetul”.

Referinţe critice(selectiv):

Radu MAREŞ:  „Ce am admirat mereu la Aurel Podaru e o calitate rară: eficienţa discretă. De când îl ştiu, el face ceva. Face, în general, lucruri din start imposibile sau din categoria unde-i mai mare daraua decât ocaua şi unde, mai ales, cu certitudine absolută, nu există nici un profit personal. Admirabilă e însă rigoarea cu care purcede la fapte şi credinţa în izbândă. Culmea e că, în pofida a toate, în cele din urmă izbuteşte.” 

Dan STANCA: „Aurel Podaru prezintă atât de simplu, de smerit viaţa satului transilvănean, o viaţă maiestuos-elementară, încât, aflându-te în faţa acestei realităţi, ai senzaţia unei revelaţii” .

Olimpiu NUŞFELEAN: „Aurel Podaru este asemenea scrisului – echilibrat şi profund, eliptic şi sensibil, cald şi elegant, apropiat de inima celui care caută să-l asculte şi să-l înţeleagă. Prietenul din el e întotdeauna de veghe în lanul de sentimente ilustre”.

Adrian Dinu RACHIERU: „Am mărturisit şi în alte împrejurări că pe Aurel Podaru l-am cunoscut într-o gară. Bănuiţi că e vorba chiar de faimosul nod de cale ferată BECLEAN PE SOMEŞ. In vânzoleala de acolo, în furnicarul uman l-am „recunoscut” imediat, veghind „Ieşirea” cu ciudata senzaţie că ne ştim dintotdeauna. Şi anii care au urmat acelei întâmplări au cimentat o prietenie. Care, sunt sigur, va „trece" doar odată cu pe-trecerea noastră., părăsind această lume.”

Doina CERNICA: “Fermecătoare cartea, Be­clean pe Someş gara, cu fiecare pagină parcursă pare a ţine tot mai mult de invenţia literară decât de existenţa reală. Cu 60 de chipuri (şi acestea în im­previzibilă schimbare, uneori), vorbeşte călătorului-scriitor în 60 de limbi, pentru ca cititorul să o perceapă caleidoscopică, vie, cameleonică, nostalgică, pi­torească, ameninţătoare, derizo­rie, fabuloasă, frumoasă, unică, de neuitat”)

Ioan PINTEA: „Cartea La Beclean pe Someş, cândva… în întregul ei este o relatare foarte bună despre o rezistenţă culturală remarcabilă şi o solidaritate scriitoricească pe măsură”

Ion BUZAŞI : „Titlul cărţii (La Beclean pe  Someş, cândva…- n. n.) are rezonanţă de nuvelă istorică, de evocare […]. Este în aceste pagini o risipă de fantezie creatoare şi de imaginaţie la care scriitorii au fost stimulaţi de iniţiativa lui Aurel Podaru. Paginile acestea alcătuiesc un portret de grup al scriitorilor adunaţi în această carte sub semnul prieteniei, preţuirii şi al solidarităţii de breaslă” .

Cornel UNGUREANU : „Rostiri memorabile, care definesc o bună aşezare într-un timp/spaţiu ce poate câştiga sacralitate sunt destule în această antologie (Gara Beclean pe Someş. Istorie şi cultură – n. n.). Drumurile celor ce vin aici se pot numi pelerinaje, trecerea – un simbol al fiecăruia dintre noi. În acest timp în care nivelăm fiecare loc, topo-grafiile devin, parcă, mai necesare ca oricând. Cartea şi locul lui Aurel Podaru pot fi modele pentru cărturarul care îşi respectă confraţii « din imediata apropiere »”

LECTOR [Dumitru Augustin DOMAN]: “Nu ştiu cine mi-a dat cartea (Gara Beclean pe Someş. Istorie şi cultură – n. n.) la o întâlnire literară, dar am citit-o fascinat”.

Cornel COTUŢIU: „Dacă arhiva culturală a Becleanului postbelic ar fi să dispară, cartea lui Aurel Podaru (Gara Beclean pe Someş. Istorie şi cultură – n. n.) ar suplini-o convingător, căci e, deopotrivă, nu numai paraliteratură, ci şi un document. Distinct şi distins. Prin semnatarii lui”.

Ion Radu ZĂGREANU: „Într-adevăr, Aurel Podaru a devenit o «instituţie». În oraşul Beclean el este spiritul coagulant al vieţii literare de aici. A. Podaru este preşedintele Clubului Saeculum, care de opt ani organizează Colocviile de la Beclean, temele dezbătute la aceste colocvii concretizându-se în cunoscutele volume Carnetele de la Beclean. Tot A. Podaru patronează anual o manifestare culturală Bunavestire ART. Marea lui calitate e că ştie să «provoace», să adune persoanele bântuite de obsesii literare, poate să sară gardul inevitabilelor  «bucneli» care apar, vrând-nevrând, între «indivizii» condeieri”.

Andrei MOLDOVAN : " Volumul (Cartea Colocviilor – n. n.) nu impresionează doar prin numărul mare de pagini, ci şi prin profunzimea tratării temelor, prin responsabilitatea opiniilor asumate de cei care intervin. Întâmplate la Beclean, colocviile nu rămân doar ale Becleanului, ci, graţie publicării lor, devin parte a unei mai largi respiraţii aşa cum o merită".

Gheorghe GRIGURCU: „Mulţumirea mea se îndreaptă în mod deosebit spre două persoane, care m-au surprins în modul cel mai agreabil şi m-au emoţionat: în primul rând, spre primarul urbei în care ne aflăm, Nicolae MOLDOVAN, care, spre deosebire de primarul standard din România de astăzi, este un om deschis spre cultură, a depăşit atracţia exclusivistă a primarului nostru obişnuit spre folclor, spre meciurile de fotbal şi spre chiolhanuri, apoi, spre domnul PODARU, care este regizorul manifestării la care ne aflăm şi pe care îl văd ca pe un caron, luntraşul de peste Styx, care însă parcurge drumul invers, parcurge drumul de la Infern spre Paradis, în care m-am aflat astăzi sufleteşte timp de două-trei ore. Şi, nu mai puţin, vă mulţumesc totodată dumneavoastră, tuturor celor de faţă.”

Andrea HEDEŞ: ”Cartea Colocviilor” este un volum care se citește deja cu nostalgie, întrucât “Colocviile de la Beclean” se mai animă acum doar în amintiri și în paginile cărții.  Este o carte-document, peste ani – cu valoare de... «fotografie veche, înrămată», este un jurnal viu, animat, al întâlnirilor ce aveau loc «la bibliotecă», este un alt fel de memorialistică, este istorie literară, o selecție de texte și scriitori acoperind arii geografice și literare dar și teme din cele mai diverse, unitate în diversitate, frumusețe prin profunzime”.

Menuţ MAXIMINIAN: “Cartea este nu doar binevenită, ci şi un ghid al istoriei literare, petrecută în judeţul nostru”.

Gheorghe GLODEANU : “O ediţie (Pavel Dan, Opere – n. n.) ce vine să concureze cu succes apreciata serie coordonată de către Eugen Simion sub auspiciile Academiei” .

Ion VLAD:  „Ediţia Aurel Podaru are meritul – poate cel mai însemnat – de a reface istoria receptării şi a situării în context istoric – a percepţiilor criticii literare, cei doi autori menţionaţi au „conspirat” pentru recrearea scenariului integral al destinului literaturii lui Pavel Dan. De altfel, Andrei Moldovan reface timpul operei şi timpul primelor lecturi critice, iar ediţia se situează, în consecinţă, dincolo de implicaţiile unui act strict emoţional. Bibliografia devine ea însăşi o componentă inalienabilă a ediţiei de Opere şi pledează pentru un scriitor situat organic în teritoriile viabile ale literaturii.”

Ioan L. ŞIMON: „El, volumul (Întâlnirile Clubului Saeculum – n.n.), reuneşte prelegeri relevante şi de impact ale unor personalităţi clujene: profesori universitari şi/sau scriitori recunoscuţi pe plan naţional, invitaţi de acelaşi, neobosit, Aurel Podaru, pentru a conferenţia în faţa unui public avizat, pe teme care «nu sunt nici măcar înrudite, ca să putem presupune că acest fapt ar coagula tomul din perspectiva conţinutului, după cum afirmă şi Andrei Moldovan.”

Vasile VIDICAN: „Un demers recuperator, menit să cuprindă între copertele unei cărţi efervescenţa intelectuală a unui oraş, totuşi mic, cum este Becleanul. Iar toate acestea […] i se datorează lui Aurel Podaru şi, fireşte, prefaţatorului cărţii, criticul Andrei Moldovan” .

Iulian DĂMĂCUŞ: „E un demers cu o miză culturală deosebită, care trece dincolo de «patriotismul local» sau de pasiunea cercetării, el presupunând respectul pentru tradiţia culturală, mărturisind pentru viaţa şi creaţia unui mare prozator”.

Mircea Ioan CASIMCEA: „Scriitorul Aurel Podaru nu şi-a uitat niciodată locurile de baştină (care sunt şi ale lui Pavel Dan), chiar dacă «turdeanul nostru», cum ne place nouă, turdenilor, să credem, trăieşte de aproape o viaţă la Beclean. De numele lui se leagă (în zona noastră) înfiinţarea Asociaţiei Culturale Pavel Dan, care organizează, periodic, Colocviile Pavel Dan şi Întâlnirile de la Triteni şi editează, bianual, revista de cultură «Paveldaniştii». Toate acestea, în scopul cunoaşterii şi promovării operei celui mai mare prozator al Câmpiei Transilvane. Dar şi din dragoste pentru  meleagul natal”.

Este membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO), al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud (SSBN) şi al Uniunii Ziaiştilor Profesionişti din România (UZPR).

Premii: Premiul special la Salonul Naţional de Carte Cluj-Napoca, 1996; Marele Premiu la Concursul Naţional de Proză şi Eseu Liviu Rebreanu, Bistriţa, 2005; Premiul pentru promovare culturală al revistei „Mişcarea literară”, 2007; Diplomă de excelenţă la Concursul Naţional de Proză Scurtă „Pavel Dan”, Turda - Triteni, 2007.

La toate acestea, să mai adăugăm că cele şase cărţi pe care Aurel Podaru le dedică Becleanului (alături de publicaţiile „Observatorul de Beclean” şi „Bunavestire”) rămân, peste ani, mărturii incontestabile despre viaţa culturală a acestui spaţiu geografic şi spiritual la sfârşit de mileniu II şi început de mileniu III, documente preţioase pentru cercetător, pentru istoricul literar în primul rând. Dar ele constituie, totodată, şi un cald omagiu pe care scriitorul îl aduce Becleanului, oraşul care l-a adoptat în urmă cu cinci decenii şi i-a marcat profund destinul. La cei 75 de ani ai săi, el este activ şi plin de vervă. Lucrează şi acum, ne spunea, câte 8-10 ore pe zi, colaborează la diferite reviste de cultură din ţară şi este gata să ne ofere oricând noi surprize.

Aşadar, putem afirma cu tărie că după o jumătate de secol de activitate culturală în oraşul de pe Someş, numele lui Aurel Podaru rămâne legat pentru totdeauna de cel al Becleanului. Oraşul care, păstorit de peste 15 ani de către un primar (încă) tânăr, cu iniţiative şi proiecte generoase, devine tot mai viu, mai dinamic şi mai atractiv.

La mulţi ani!