Aurel Podaru şi cărţile sale despre Beclean pe Someş

De 48 de ani, scriitorul Aurel Podaru trăieşte în oraşul Beclean. A fost profesor şi director în învăţământul agricol din localitate, specialist în fabricarea de nutreţuri combinate, „inşpector” de mori pe Valea Someşului, ziarist şi, în fine, director al Casei Orăşeneşti de Cultură Beclean, funcţie din care s-a pensionat. În anul 2001. A editat peste 20 de volume: cărţi proprii, ediţii, antologii, lucrări monografice. Dintre acestea, şase „grăiesc” despre Beclean. Despre un altfel de Beclean. Becleanul profund, aş îndrăzni să spun.

Despre aceste cărţi vom vorbi şi noi, pe scurt, în cele ce urmează. În ordine cronologică.

1. Clubul Saeculum în 21 de ipostaze, cu o prefaţă de Ion Radu Zăgreanu, Editura Aletheia, 2002. Unde ni se vorbeşte despre constituirea Clubului Saeculum Beclean şi întâlnirile acestuia. Dar, mai întâi, despre, vorba prefaţatorului: „Nişte «frumoşi nebuni» discută crezând că vor schimba lumea. Nişte romantici care cred că de la ei o să plece multe corăbii încărcate cu speranţă. Le mai trebuie doar marea, cu valurile ei, dar ei sunt convinşi că ea va ajunge la pragul bibliotecii, unde ei ar vrea să schimbe prin cuvinte alcătuirea strâmbă a acestei lumi”.

Înfiinţat în 1999, Clubul Saeculum va dobândi, în 2002, personalitate juridică, devenind astfel Asociaţia Culturală Clubul Saeculum, care va organiza, timp de 10 ani, Colocviile de la Beclean, precum şi Întâlnirile Clubului Saeculum ( 1999-2012), cărora autorul le va dedica alte două cărţi.

2. Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil Beclean, Editura Clubul Saeculum, Beclean, 2002, cu o prefaţă (Cămaşa lui Hristos) de Bartolomeu Valeriu Anania, din care cităm finalul: „Da, Cămaşa lui Hristos poate fi sfâşiată. Trupul Său însă rămâne întreg. E marea putere a Ortodoxiei”.

3. La Beclean pe Someş, cândva… Editura Clubul Saeculum, Beclean, 2003, cu o prefaţă de Ioan Pintea (Scriitorii şi Gara), care mărturiseşte, printre altele: „Cartea La Beclean pe Someş, cândva… în întregul ei este o relatare foarte bună despre o rezistenţă culturală remarcabilă şi o solidaritate scriitoricească pe măsură”. 60 de scriitori evocă Gara Beclean pe Someş.

“Fermecătoare cartea, Be­clean pe Someş gara, cu fiecare pagină parcursă pare a ţine tot mai mult de invenţia literară decât de existenţa reală. Cu 60 de chipuri (şi acestea în im­previzibilă schimbare, uneori), vorbeşte călătorului-scriitor în 60 de limbi, pentru ca cititorul să o perceapă caleidoscopică, vie, cameleonică, nostalgică, pi­torească, ameninţătoare, derizo­rie, fabuloasă, frumoasă, unică, de neuitat. Oricum, în concu­renţa pe care gara din carte i-o face celei aievea, din Beclean, prima are câştig de cauză. Ceea ce poate, punând în intenţie ac­cent pe evocare, pe documentul unei „rezistenţe culturale re­marcabile”, cum afirmă în pre­faţă Ioan Pintea, nici chiar auto­rul, Aurel Podaru, nu a bănuit.” (Doina Cernica, O gară şi o carte „probabil unicat”, în cotoianul Crai Nou [Suceava], 17 aprilie 2004). Au mai scris despre această carte: Nicolae Prelipceanu, Ion Beldeanu, Andrei Moldovan,  Ion Buzaşi, Gavril Moldovan, Victor Ştir, Mihail I. Vlad, Radu Constantinescu.

4.Gara Beclean pe Someş. Istorie şi cultură, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008. Este, de fapt, ediţia a II-a a volumului citat mai sus. Ediţie adăugită (cu date istorice) şi cu titlul ajustat.

„Rostiri memorabile, care definesc o bună aşezare într-un timp/spaţiu ce poate câştiga sacralitate sunt destule în această antologie. Drumurile celor ce vin aici se pot numi pelerinaje, trecerea – un simbol al fiecăruia dintre noi. În acest timp în care nivelăm fiecare loc, topo-grafiile devin, parcă, mai necesare ca oricând. Cartea şi locul lui Aurel Podaru pot fi modele pentru cărturarul care îşi respectă confraţii « din imediata apropiere »”, (Cornel Ungureanu, Mersul pe jos, în Orizont, nr. 9, septembrie 2008) ;  "Nu ştiu cine mi-a dat cartea la un festival literar, dar am citit-o fascinat"  (Dumitru Augustin Doman, în rev. Argeş,  nr. 5, mai 2009).

5. Cartea colocviilor (Colocviile de la Beclean), cu o Prefaţă de Andrei Moldovan, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012.  „Volumul nu impresionează doar prin numărul mare de pagini, ci şi prin profunzimea tratării temelor, prin responsabilitatea opiniilor asumate de cei care intervin. Întâmplate la Beclean, colocviile nu rămân doar ale Becleanului, ci, graţie publicării lor, devin parte a unei mai largi respiraţii aşa cum o merită”.

„Cartea Colocviilor” este un volum care se citește deja cu nostalgie, întrucât Colocviile de la Beclean se mai animă acum doar în amintiri și în paginile cărții.  Este, așa cum am menționat deja, o carte-document, peste ani – cu valoare de... „fotografie veche, înrămată”, este un jurnal viu, animat, al întâlnirilor ce aveau loc „la bibliotecă”, este un alt fel de memorialistică, este istorie literară, o selecție de texte și scriitori acoperind arii geografice și literare dar și teme din cele mai diverse, unitate în diversitate, frumusețe prin profunzime. Este și dovada că se poate lupta cu morile de vânt, coordonatorul Clubului Saeculum și cel care a alcătuit și îngrijit această ediție, Aurel Podaru,  și însăși „Cartea Colocviilor” fiind dovada unei izbânzi, o izbândă cât un bob de chihlimbar, suspendat în afara timpului și care a prins în el, pentru posteritate, tot ce e mai de preț și merită transmis mai departe: memoria unor „întâmplări culturale care au avut loc la sfârșit de mileniu II și început de mileniu III” (Andrea Hedeş, Mai întâi a fost memoria, în Răsunetul Cultural, ne. 3, iunie 2013).

6. Întâlnirile Clubului Saeculum, cu o prefaţă (Farmecul prelecţiunilor publice) de Andrei Moldovan, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2014. Au conferenţiat pe diverse teme: Ştefan Borbely, Călin Teutişan, Ioan Chirilă, Ion Pop, Alexander Baumgarten, Mircea Muthu, Ovidiu Pecican, Horia Bădescu, Radu Preda, Laszlo Alexandru, Constantina Raveca Buleu şi Vasile George Dâncu.

„Mi s-a părut deosebit de interesantă asocierea făcută de prefaţator cu «prelecţiunile» junimiştilor care, ne aminteşte criticul, «(…) şi-au început cu astfel de expuneri opera de însănătoşire spirituală a societăţii româneşti, formă la care au ţinut mult şi nu au abandonat-o nici mai târziu, când în jurul cenaclului şi a revistei se conturau marile valori ale scrisului românesc» Cred, la rândul meu, că întâlnirile organizate la Beclean erau o formă de manifestare a unei dezirabile sănătăţi spirituale. Iar înalta conduită ştiinţifică şi oratorică a expozeurilor, pe marginea cărora se discuta intens la final, întăreşte în chip  definitiv cele scrise mai sus” (Vasile Vidican, în Răsunetul Cultural, nr. 2 (24), martie 2015).

„Această manifestare a fost o provocare îndrăzneaţă la un dialog elevat şi incitant, care a evoluat în dezbateri exhaustive despre probleme actuale din domeniul literaturii, al istoriei şi al criticii literare, filosofiei şi al evoluţiei societăţii contemporane.” (Ioan L. ŞIMON, Nord Literar, nr. 5, mai 2015, p. 4)

Aşadar, şase cărţi, de peste 1300 de pagini în total. Pagini de memorialistică, istorie literară, monografie, pagini de literatură. Plus două publicaţii („Observatorul de Beclean” şi „Bunavestire”), pe care Aurel Podaru le-a înfiinţat la Beclean şi condus ani buni. Sunt, toate acestea, mărturii  incontestabile despre viaţa culturală a Becleanului la sfârşit de mileniu II şi început de mileniu III, oraşul care l-a adoptat pe scriitorul Aurel Podaru, în urmă cu aproape 50 de ani, venit aici din Tritenii lui Pavel Dan, prozatorul căruia i-a dedicat, se ştie, o ediţie critică a operei complete, care s-a bucurat de o primire excelentă din partea criticii literare.

 După cum se vede, Aurel Podaru n-a stat degeaba „pe Someş”, dar nici locurile sale de baştină nu le-a dat uitării. Ar mai fi ceva de adăugat?