Despre gunoaie şi despre manipularea prin presă. Despre neputinţă ca pretext.

Te aştepţi ca, în preajma sărbătorilor, când toată lumea repetă obsesiv ,,să fim mai buni”, lucrurile să se aşeze, să se calmeze cumva.

Dar sfârşitul lui 2011 nu e deloc aşa. E un sfârşit de an agitat, aglomerat, cu politicieni care repetă obsesiv nişte monologuri, cu aceleaşi replici, aceleaşi personaje, cu târguri de crăciun care nu se mai termină, bineînţeles cu bucate tradiţionale, să fie mâncare multă, cu oameni care îşi scot ochii pentru tigăi şi tichete de masă, în mare…o dezordine generală.

Ca şi gazetar, e o mare încercare să îţi selectezi priorităţile, să le duci la bun sfârşit. Să te indignezi, să ai nervi, putere să consemnezi ce se mai întâmplă prin lume şi să îţi duci misiunea la bun sfârşit.

Doar că sunt momente în care nu mai poţi să fii naiv, îţi ajunge atâta manipulare.

Mă enervează foarte tare ipocrizia la care recurg politicienii din ambele tabere. Orice jurnalist cu un dram de experienţă, informat, atent la ce se discută în conferinţele de presă ştie că sub masca unei dezvăluiri se ascund diverse interese.

În acelaşi timp, sunt conştientă şi înţeleg acţiunile opoziţiei. În foruri, unde sunt în minoritate, ce pot face altceva decât să vocifereze, să ridice semne de întrebare.

Asta nu înseamnă că mă dau în vânt după replicile golăneşti din Consiliul Judeţean. Are şi opoziţia, defectele ei, dar ca să îi reuşească ceva îi trebuie majoritate la vot.

În schimb, acolo unde deţin majoritatea la vot, cum e de pildă ADI (Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Apă- Canal), tânguirile şi neputinţele manifestate în conferinţe de presă nu îşi au locul şi rostul…Până la urmă, în ADI, primarii USL pot schimba lucrurile prin vot, pentru că au majoritate, asta dacă USL funcţionează cu adevărat în judeţ, dacă sondajele fluturate prin conferinţele de presă reflectă cu adevărat realitatea din teren.

Aproape în fiecare zi, cineva îşi aminteşte de ,,faimosul” Liviu Rusu. După eternii consilieri judeţeni, adversarii verbali ai preşedintelui CJ, Dorin Popescu, Ioan Deneş, Daniel Suciu şi alţii, dar în varianta mai soft, a venit şi rândul primarului comunei Feldru, Ştefan Sîngeorzan, şi într-o variantă mai pe silent, a viceprimarului PSD George Avram.

Care au avut o subită revelaţie că, întocmirea caietului de sarcini privind delegarea prin concesiune a serviciului public de precolectare, colectare, transport şi transfer al deşeurilor din judeţul nostru ar avea multe hibe. Că e un contract cu dedicaţie, un contract care va afecta la punguliţă populaţia judeţului etc. etc.

Nu zic că nu au dreptate sau nu or avea dreptate în ceea ce zic cei doi edili, dar conferinţa de presă de luni de la sediul PSD a fost una dezlânată. Fără cap, fără coadă, cu un subiect bun care nu a fost tratat cum trebuie, cu şopârle aruncate ici acolo.

Eu, una personal, m-am săturat de telenovela asta ieftină cu Liviu Rusu. Am scris şi am rescris la materiale despre comportamentul dictatorial al lui Liviu Rusu, despre ineficienţa unora dintre angajaţii săi.

Nu am trecut nici în extrema cealaltă, dar m-am săturat de acelaşi şi acelaşi vinovat: Liviu Rusu. Lumea trebuie hrănită cu iluzia că se caută asiduu marele vinovat.

Şi, când acel moment va veni, spectacolul va fi pe măsură.

Concluzii: E normal că opoziţia vrea să puncteze electoral în scandalul depozitului ecologic de la Tărpiu.

Doar că, după părerea mea, o face prost şi ineficient.

Deoarece comportamentul de azi al opoziţiei la adresa lui Liviu Rusu e la fel de isteric şi nedocumentat ca acela al puterii portocalii la adresa oricărui lider politic liberal sau social-democrat acuzat de corupţie.

În final, o notă explicativă pentru cei care nu înţeleg nimic din nimic sau se prefac că ar înţelege ceva. E din Lelia Munteanu, un reper în meseria asta…

,,Scriu (…) pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă”.