Despre vocabularul d-lui Crin Antonescu

Citind „Răsunetul” din 11.01.2011, m-a interesat îndeosebi un articol foarte simţit şi valoros despre Eminescu a d-lui prof. Leon Muti din Rebrişoara. Cinste lui. Voiam şi să aflu telefonul domniei sale, să-l felicit. Trecând la pag. 3, citesc articolul d-rei Carmen Bulz: „Antonescu: Mă aşteptam ca presa să pună presiune pe Băsescu, dar i se elogiază golănia”. Citatul din Antonescu mă şocase şi pe mine, auzindu-l pe Antonescu la TV. Domnişoara Bulz nu ia atitudine împotriva mârlăniei vocabularului lui Antonescu, însă face foarte bine că-l citează, ca acei care nu l-au auzit şi văzut zilele trecute pe Antonescu la TV, să afle cum se exprimă, despre preşedintele ţării. El, domnul profesor de istorie, cu studii la fără frecvenţă (s-a afirmat asta în scris) – ajungând preşedintele unui partid cu istorie în România, cum însă nu-mi explic, dar care nu se ridică nici până la pantofii d-lui Tăriceanu, are ideea fixă, din timpul alegerilor: să devină preşedintele ţării! Atunci încercase tot cu vocabularul său de mahala să îşi dovedească superioritatea. Cheltuise banii contribuabililor pentru fotografii de diferite mărimi şi poziţii care fuseseră răspândite până şi la uşile apartamentelor. Adăugase şi o scrisoare în care cerea susţinerea respectivilor primitori. I-am răspuns că eu consider că pantofii de preşedinte îi sunt prea mari. Atunci, cu invectivele sale la adresa celorlalţi candidaţi, până şi adresate d-lui Geoană, un om cultivat, deşi apoi a încercat să i se alăture, a devenit apreciat de către acei ce iubesc vocabularul de mahala. E curios că pe parcurs nu şi-a dat seama că un politician, cu pretenţii, poate fi un bun orator, dar cu critici exprimate în mod civilizat. Tocmai el vorbeşte acum de „golănia” preşedintelui şi-l numeşte „modest mahalagiu”. Râde dracul de porumbel, că-i mai negru decât el, e vorba populară.

În încheiere ţin să-mi exprim revolta că politicienii, nu numai dl. Antonescu, folosesc un vocabular cu totul nepotrivit poziţiei lor! Oare în România nu se mai apreciază critica obiectivă, constructivă, dar civilizată? Fac comparaţie cu vocabularul politicienilor din Germania, unde am trăit 39 de ani, şi găsesc o mare diferenţă. Şi critica lor e aspră, dar vocabularul e aşa cum cere buna cuviinţă.