Destinul unui actor

Între speciile moderne cu o existenţă îndelungată în arta scrisului, interviul a devenit astăzi o vedetă  a spaţiului  nostru publicistic. Cartea lui Gherasim Domide, intitulată ,,Convorbiri cu actorul Ion Săsăran’’, apărută cu câţiva ani în urmă la Editura Proema, Baia Mare, aparţine acestui gen artistic. Ea emoţionează prin  discursul narativ al interlocutorului, la fel ca un roman de cea mai autentică valoare. Ion Săsăran este unul dintre absolvenţii ,,promoţiei de aur a teatrului românesc’’, care şi-a dedicat toată viaţa acestei profesiuni pe care şi-a dorit-o încă din adolescenţă. Gherasim Domide, o personalitate complexă cu preocupări în lumea inginerească, dar şi în cea culturală, este un bun cunoscător al tehnicii interviului, un condeier cu evidente calităţi literare. Motivul acestui demers este rezultatul  unei comuniuni de suflet, de admiraţie şi respect faţă de fostul lui magistru la şcoala de teatru :  ,,Pe actorul Ion Săsăran l-am cunoscut personal cu un sfert de secol în urmă când, fiindu-i elev la secţia de regie-actorie a Şcolii Populare de Artă (din Baia Mare), ca orice licean cu ambiţii artistice, mă vedeam într-un viitor mai îndepărtat actor sau regizor’’. Interviul se bazează pe o bogată şi foarte minuţioasă cunoaştere a biografiei actorului şi a contextului istoric  în care a trăit şi evoluat acesta. Răspunsurile lui sunt calde, aproape nostalgice, dezinvolte, cu un farmec narativ rar întâlnit, la care cititorul devine, fără voie, coparticipant. Dialogul începe  cu o întrebare specifică oricărui interviu : ,,Privind în urmă peste atâţia ani, amintiţi-vă, domnule Ion Săsăran, de absolventul de liceu care se pregătea să dea admitere la teatru  ?’’ Din relatările sale aflăm că, Ion Săsăran  s-a născut la 25 noiembrie 1933 în satul Săsar din judeţul Maramureş. A fost singurul copil al familiei Ana şi Pavel Săsăran. La vârsta de 6 ani, din cauza sărăciei, devine slugă la oi într-o localitate învecinată. După un an se întoarce acasă şi  începe calvarul unei copilării fără copilărie. În anul 1940, din cauza evenimentelor istorice, întreaga familie se refugiază în mai multe localităţi din ţară : Ţintea, Anina, Tălmaciu, Lupeni, Deva, Arad şi apoi în Lugoj, unde părinţii îl încredinţează unei unităţi militare, devenind copil de trupă la vârsta de 10 ani. În această perioadă , tatăl său Pavel Săsăran, miner la Anina, moare într-un accident  de muncă. Cu mari eforturi, copilul Ion Săsăran reuşeşte să-şi termine clasele primare, colindând prin mai multe şcoli. Între timp, mama lui se recăsătoreşte, revenind în satul Săsar, unde fostul copil de trupă îşi continuă studiile, dovedind înclinaţii spre actorie. În urma examenului de admitere, devine student la Institutul de Artă Cinematografică din Bucureşti. La începutul anului 1953, tatăl vitreg moare, iar mama rămâne singură fără niciun sprijin şi se angajează la mina ,,Nistru’’ ca vagonetar subteran. În 1956, Ion Săsăran termină facultatea, făcând parte din  promoţia de aur a teatrului românesc : Mircea Albulescu, Mitzura Arghezi, Valeriu Arnăutoiu,  Gheorghe Cozorici, George Constantin, Draga Olteanu, Amza Pelea, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Silviu Stănculescu, Toma Sanda, Constantin Rauţchi şi alţii. Este repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare unde se bucură de un real succes, cucerind publicul spectator. După 32 de ani petrecuţi pe scena băimăreană, din motive personale, se transferă la Teatrul Naţional Târgu Mureş, unde va activa un deceniu şi jumătate. Cele mai multe şi mai interesante întrebări din interviu se referă la viaţa lui de actor :  prima piesă jucată, emoţiile de pe scenă, rolul cel mai îndrăgit, pregătirea pentru spectacol, numărul pieselor jucate, relaţia sa cu partenerii de scenă, cu regizorii şi scenografii, etc. Sunt întrebări  clare, inteligente, fără ambiguităţi, care asigură un dialog viabil, conturând figura umană a intervievatului. Ion Săsăran are puterea de a capta interesul cititorului prin farmecul evocării, a discursului narativ, folosind un limbaj expresiv şi natural. El ştie să se destăinuie, o face cu pasiune şi cu multă disponibilitate. Pe lângă viaţa   de pe scenă, actorul îşi mărturiseşte şi neîmplinirile personale : eşecul căsătoriei şi moartea fiului său Mugurel într-un accident de maşină. În cei 47 de ani de slujire  pe altarul scenei, Ion Săsăran a avut roluri importante în 132 de piese de teatru din literatura clasică şi universală, iar printre oraşele din ţară în care a dat cel puţin o reprezentaţie a fost şi Năsăudul, cu o dramatizare după romanul ,,Ion’’. A colaborat cu regizori de renume, precum Liviu Ciulei, Horea Popescu, Gheorghe Harag, Andrei Blaier, Ion Pinte,  a jucat în 11 filme artistice alături de artişti celebri ca Ilarion Ciobanu, Florin Piersic, George Calboreanu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, iar în filmul ,,Intoarcerea din iad’’l-a avut alături ca figurant, chiar pe Domide Gherasim. A fost 10 ani cadru didactic la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş. Actorul băimărean Ion Săsăran s-a stins din viaţă la 20 august 2009, dar cum el însuşi spune în acest interviu, ,,un actor moare, când nu mai trăieşte pe scenă şi, chiar mort fiind, el trăieşte mai departe prin ceea ce a creat şi a lăsat în urma lui’’. Cartea se încheie cu un mănunchi de eseuri ale colegilor, prietenilor  şi cunoscuţilor care i-au creionat un adevărat portret în cuvinte. Prin  ampla documentare şi stilul compoziţional autentic, cartea-interviu a scriitorului de la poalele Rodnei, trece dincolo de graniţa unei simple informaţii biografice, devenind o cronică literară de excepţie despre un OM, UN ACTOR şi un destin