Elena M. Cîmpan: Şi colindă, şi colind

colinda mea e un colind
cu flori de gheaţă ce se prind
pe la fereşti cu ierni domneşti
ce-mi spun că eşti acasă, eşti

deschide poarta, stai în prag
e seara sfântă, dragul-drag
eu vin s-aduc povestea mea
doar tu în ea să crezi, în ea

vom sta o clipă amândoi
cât lumea va uita de noi
să strângem fulgi pe mai târziu
nimic nu-i veşnic, ştii şi ştiu

iar când e vremea ca să plec
dă, Doamne, -o noapte, să nu trec
să stau cu tine până-n zori
să colindăm de mii de ori

să fim ca moşii, ca strămoşii
cu ochii albi de tot, voioşii,
de tălpi zăpada să se prindă
colindul meu e o colindă...