Eminescu – misionarul galactic!

Multiversul poate fi considerat infinitul a tot ce există. Spunem despre el că are următoarele însuşiri: este etern, infinit şi incomensurabil. Fizicienii tereştri, spre a-l defini şi studia, imaginează universuri finite, introduc constante – ale luminii, gravitaţiei – perfectibile şi schimbătoare în timpul dezvoltării civilizaţiei cosmice a Terrei. Cucerirea paşnică a Cosmosului de oameni şi rachetele lor este realitatea Mileniului 3!

Se ştie, se bănuieşte, se presupune că universul nostru vizibil ar avea un diametru de 20 de miliarde de ani lumină şi o vârstă aproximativă de 10 miliarde până la 1000 de miliarde de ani! Dacă vrem, putem să-i ascultăm viaţa, respiraţia la observatoarele astronomice ale Terrei.

Multiversul, adică N universuri - vizibile şi invizibile, create şi increate, temporale şi atemporale, paralele şi alternative se pare că se compune din miliarde de miliarde de miliarde de astre formând grupuri denumite constelaţii. Un grup de constelaţii alcătuieşte o galaxie. Galaxia în care locuim am numit-o Calea Lactee. Galaxiile fug parcă unele de altele în roiuri. Astfel, savanţii Terrei privesc Cosmosul ca jucând rolul unei lentile gigantice ce reproduce reflexia şi refracţia prin imagini-fantome care, de multe ori, sunt iluzii-maya! Din materia Universului cunoaştem doar 3%, 95% este “materie neagră”, cu legi fizice, încă necunoscute!

Nebuloasele sunt, la rândul lor, mase de gaz sau de praf stelar, galactice sau extragalactice. Stelele atrag planete cu sateliţii lor – în sisteme solare-stelare.

Aceste cunoştinţe de astronomie elementare sunt indispensabile pentru orice om de pe Terra Mileniului 3 de civilizaţie cosmică, cetăţean al Cosmosului! Pentru orice fiinţă inteligentă, raţională din Galaxie ce vrea să-şi abordeze istoriile galactice – prin trecut, prezent ori viitor. Şi pe toate planurile: ştiinţific, cosmic, istoric, filozofic, artistic, social, iniţiatic.

Fiindcă omul aparţine, cu Terra sa, universului, galaxiei şi toate problemele şi acţiunile – faptele vieţii lui – au rezonanţă în Multivers de la infinitul unic la infinitul mare! Multiversul, apriori, pare a fi de o natură liniştită, calmă, deşi componentele lui au o continuă mişcare, astfel sustrăgându-se unei enigmatice excentrări, într-un vuiet silenţios, sau dacă vreţi, într-o luminoasă rece neutralitate cosmică! Spre a încheia acest scurt demers fizico-astronomic de Mileniul 3, am putea concluziona că atomul este complex, organizat înainte de explozie – Big-Bang, iar universul este un complex organizat după marea explozie! Ar exista anti-materie, anti-timp, o anti-lume! Lumina s-ar naşte din ciocnirea lumii cu anti-lumea!

A defini timpul este imposibil. Deocamdată! Mahabharata se avertizează că “Timpul este sămânţa Universului”!

Timpul asociat de Einstein cu spaţiul, ar fi a 4-a dimensiune în univers! El ar fi manifestarea continuelor revoluţii ale materiei şi vieţii!

Steaua Sirius, cea mai strălucitoare din cerul nostru terestru, este la o distanţă, la un număr de kilometri atât de mare, încât e mai uşor să măsurăm în timp depărtarea ei de noi: 9 ani-lumină sau 9 a-l.

În general, stelele sunt la 100.000 a-l, nebuloasele la 200.000 a-l, primele galaxii la 1 miliard de a-l şi quasarii la 5 şi 10 miliarde a-l!

Când se atinge viteza luminii şi apoi a superluminii se crede că quasarii dispar şi se transformă în “altceva”! Astfel, Universul se va contracta până la punctul zero – marea implozie – Big Crunch şi tot ce există va deveni mai puţin decât un atom: neantul, vidul! Şi care va conţine toată energia universului dispărut, energie ce va determina o nouă mare explozie – Big-Bang şi formarea unui univers nou, tânăr şi aşa mai departe, în acest mod, la infinit! E un scenariu ştiinţific, deocamdată, în acest stadiu de cunoaştere, cel mai plauzibil!

Ce ştia Eminescu – misionarul galactic din această ştiinţă cosmică a mileniului 3 de pe Terra?! Ce cunoştinţe ştiinţifice avea de transmis către noua umanitate a Terrei - hibride între oameni şi extratereştri, printr-un generos plan galactic de inginerie genetică!

În primul rând parcă – fiind nu numai un misionar galactic, o conştiinţă extraterestră – el transmite pământenilor adevărata lor origine şi istorie! În poemul cosmic “Luceafărul” – o geneză cosmică a rasei umane – Terra fiind un laborator genetic al extratereştrilor venusieni, căci “Luceafărul” nu e o metaforă a geniului neînţeles, ci chiar o venerabilă planetă Venus a sistemului nostru solar.

Cea care, se pare, în urmă cu 5000 de ani nu figura pe hărţile cerului la egipteni şi care ar fi apărut în urmă cu 4000 de ani perturbând mersul celorlalte planete, fiind la origini o cometă, iar actualmente cea mai strălucitoare planetă a sistemului solar, ce are o traiectorie inversă decât a celorlalte planete?!

Această intrare a lui Venus, ca şi cometă în sistemul nostru solar, în urmă cu 4000 de ani, este certificată de fizicienii de azi, dar şi acum 100 şi ceva de ani – de… Eminescu! În poema “La Steaua”! Căci este jenant, ca după 100 de ani să-l percepem încă – orbi şi surzi ştiinţific – pe Eminescu – ca pe un biet rătăcitor terestru “sara pe deal” ori cântând, disperat, pe la ferestre de duduci – “pe lângă plopii fără soţ”…

Iar adevărata origine a omului-hibrid între extratereştrii de pe Venus şi oamenii-maimuţe de pe Terra este scrisă în poemul “Luceafărul”! Paradoxal este că aceeaşi concluzie o au şi fizicienii şi antropologii de la NASA din Mileniul 3! Poetul-atemporal are memorie cosmică de ET deschisă! Al 3-lea ochi, ochiul sau creierul reptilian – al strămoşilor celeşti! În poezia “Glossă” se vorbeşte despre luminoasa rece neutralitate cosmică. Apoi în “Memento mori” sunt descrise conflicte cosmice atomice, folosirea de arme nucleare, de rachete fotonice!

La care tânăra rasă umană privea ca spectator! Sau nu… Eminescu este poate cel mai adevărat poet al Terrei ce spune adevărul despre istorie şi viitorul Terrei se poate vedea în informaţiile ştiinţifice – geneza omului!!!

Viitorul Terrei se poate vedea, în informaţiile ştiinţifice transmise de misionarul galactic – Eminescu în poema “Dacă treci râul Selenei”. Dacă treci dincolo de Lună – ne scrie Eminescu – acum 100 de ani – găseşti ce?! “Case cu cerdacuri aurite/ Suspendate-n aer”! Adică, pe limbajul de secol 21: staţii orbitale!!!

În poezia “Dintre sute de catarge” se face un exerciţiu modern de matematică probabilistică!

În “Miron şi frumoasa fără corp” – frumoasa fără corp ar putea fi o banală hologramă de azi, iar ciobanul Miron, care îşi trage pe frunte

“Casca”, un venerabil cosmonaut de azi, de la NASA!

Paradoxale coincidenţe şi asocieri de idei, dar care apar pe ecranul memoriei noastre cosmice, autentificând mesajul şi misiunea galactică, îndeplinită! Partea numită poetul Mihai Eminescu! Încercaţi să-l înţelegeţi – cosmic – pe Eminescu!

Sigur că fiecare dintre noi, din păcate, îl înţelegem pe un geniu, pe un misionar galactic, în funcţie de etajul cultural şi spiritual la care locuieşte viaţa noastră! De aici apar turbulenţele, erorile în receptarea mesajului cosmic a lui Eminescu!

Şi atunci ce-i de făcut într-o rasă umană războinică, amnezică, atinsă de tragism şi demenţe dogmatice, ignorante! Să-i dăm cuvântul misionarului galactic – Mihai Eminescu – spre a ne da şi cheia cosmică în care să-i citim, descifrându-i mesajul galactic: “Finalitatea poeziilor mele este să descopăr ecuaţiile matematice ale universului, ale lumii, ale planetei, al continentelor, oceanelor, ţărilor, oraşelor, străzilor, caselor, munţilor, corpului omenesc”! (Eminescu – Caiete)! Cuvântul autorului trebuie respectat!!!

Eu, unul, merg cu cheia cosmică a lui Eminescu-ştiinţificul! În Mileniile 3, 4, 5, 6, 7 ş.a.m.d. Cu mesajul ştiinţific, galactic înţeles, descifrat a lui Eminescu-misionarul galactic!