Evanghelia Duminicii a 32-a după Rusalii (A lui Zaheu Vameşul)

În vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon. Şi iată, un om, anume Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să-L vadă pe Iisus cine este, dar nu putea de norod, că era mic de stat. Şi, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă pe El, că pe acolo avea să treacă. Şi dacă a venit la locul acela, căutând Iisus, l-a văzut pe dânsul şi i-a zis lui: Zahee, grăbeşte de te coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să fiu. Şi, grăbindu-se, s-a coborât şi L-a primit pe Dânsul, bucurându-se. Şi, văzând, toţi cârteau, zicând: La un om păcătos a intrat să găzduiască. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din avuţia mea, Doamne, o dau săracilor şi, de am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc înapoi împătrit! Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta fiul lui Avraam este. Că a venit Fiul Omului să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19, 1-10)

Ce minunată şi plină de învăţătură este evanghelia lui Zaheu din Ierihon! Acest Zaheu este pus înaintea noastră cu o minunată învăţătură despre cum trebuie să plece fiecare om pe calea mântuirii sufleteşti. Să cercetăm dar cu de-amănuntul, să aflăm cum s-a mântuit acest Zaheu.

Înainte de toate, să vedem ce l-a plecat de acasă pe vameşul Zaheu. Vameşii erau oameni vestit de bogaţi. Zaheu era mai-marele vameşilor, iar vameşii erau păcătoşi vestiţi care îşi făceau averi cu fel de fel fel de camete, nedreptăţi, înşelăciuni şi furturi din averea statului. Zaheu era, aşadar, mai-marele păcătoşilor – şi mult va fi trebuit să fii furat şi înşelat până a ajuns la acest rang. Dar ce-i păsa lui de acest lucru? El era bogat, putred de bogat, şi nu ducea lipsă de nimic. Însă, totuşi, lui Zaheu îi lipsea ceva. Îi lipsea ceva ce nu-i puteau da banii. Îi lipsea ceva în sufletul lui. Sufletul lui Zaheu simţea o greutate, simţea o nelinişte, o nemulţumire. Din adâncul sufletului său auzea tot mai lămurit mustrarea: Vai de tine, Zahee, şi de banii tăi făcuţi cu strâmbătate şi vicleşug! Lasă această cale! Această greutate şi tulburare, ce le simţea în sufletul său, l-au făcut într-o zi să-şi lase vama şi câştigul şi să plece ca să vadă pe Iisus, pe un Om ce predica despre cele sufleteşti. Pe Zaheu l-a dus de acasă nu numai vestea ce se dusese despre Iisus, ci l-a dus mai ales greutatea ce o simţea în sufletul său; l-au dus dorul şi dorinţa ce se treziseră în el după o înnoire a vieţii. Zaheu simţea că-i lipseşte ceva, şi acest ceva îl suia pe el – om bogat – într-un dud din marginea drumului.

Şi, iată, pe drum Se apropie Mântuitorul. Se apropie ca o lumină mare ce atrage după Sine un norod întreg. Zaheu Îl vede apropiindu-Se; şi, din ce Se apropie, Zaheu se simte acolo sus în dud tot mai mic şi tot mai neliniştit. În lumina Mântuitorului, Zaheu îşu vedea deodată tot trecutul său plin de întunericul păcatelor. În lumina Mântuitorului, Zaheu simte cum deodată piere tot preţul averii sale şi al banilor săi. În faţa Mântuitorului, Zaheu se simte atât de sărac, atât de gol, atât de negru şi de păcătos, îşi simte zădărnicia vieţii lui atât de mult, încât îi vine să strige de acolo de sus: “Vai de mine şi de viaţa mea!” În această clipă, Mântuitorul Se opreşte şi strigă: “Zahee, grăbeşte de pe pogoară, că azi în casa ta Mi se cade să rămân!” Zaheu stă o clipă uimit. Dacă ar mai fi cineva sus în dud, ar crede că Iisus strigă pe altul. Dar e numai el. Şi, coborându-se repede, Îl primeşte cu bucurie pe Mântuitorul, în vreme ce gloata se miră că Acesta intră să găzduiască la un om păcătos.

O, ce minunată învăţătură este în această istorie a lui Zaheu! Pe Zaheu l-a atras la Mântuitorul o chemare a sufletului său. Oricât de păcătos era Zaheu, în sufletul său mai rămăsese ceva şi-l chema şi-l ducea să-L vadă pe Mântuitorul şi să se întâlnească cu El. Zaheu a dat ascultare acestei chemări. Şi această ascultare l-a întâlnit cu Mântuitorul şi l-a pus în faţa şi în lumina Mântuitorului, când i s-au deschis ochii să vadă întunericul vieţii sale.

Oricât de păcătos ai fi tu, cititorule, oricât de mult te-ai fi ticăloşit, ia seama că şi în tine tot a mai rămas ceva ce te atrage la Mântuitorul. A mai rămas şi în tine o scânteie pe care păcatul niciodată n-o poate stinge. A mai rămas în tine o dorinţă, un glas, o chemare, o suspinare a sufletului care nu se stinge chiar în orice adânc al fărădelegilor te-ai coborî, ci strigă de acolo şi umblă să strige la Mântuitorul. Oricât de păcătos era Zaheu, tot a mai fost ceva în el care l-a ridicat sus să-L vadă pe Mântuitorul. Oricât te-ai fi cufundat în ticăloşie, mai este şi în tine ceva ce te poate ridica sus. Zaheu a ascultat această chemare a sufletului şi s-a mântuit. Ascultă bine, dragă cititorule, ascultă bine că şi în adâncul sufletului tău este o chemare, este o dorinţă, o suspinare a sufletului tău să ieşi din ticăloşie. Ascultă, dragă suflete, această chemare, căci ea te duce în faţa Mântuitorului, iar când ai ajuns în faţa Lui deodată ţi se deschid ochii sufletului să vezi întunericul în care trăieşti şi să cauţi lumina şi viaţa. Cele mai multe suflete se pierd nu pentru că li se predică Evanghelia, ci pentru că nu vor să asculte predica din sufletul lor. Mântuitorul şi astăzi strigă fiecărui creştin, ca odinioară lui Zaheu: “Suflete, grăbeşte, că astăzi în casa ta Mi se cade să rămân!” Oricât de păcătoşi am fi, Domnul vrea să intre la noi şi să rămână la noi.

Dar învăţătura evangheliei de duminică nu stă numai în aceea că Iisus a intrat în casa lui Zaheu păcătosul, ci, mai ales, stă în aceea că Zaheu s-a schimbat cu totul după ce a intrat Iisus în casa lui.

O, ce minunate schimbări s-au făcut în casa lui Zaheu după ce a intrat Iisus în ea! Când s-a întors acasă şi L-a primit pe Iisus în casă, Zaheu era altul. Zaheu cel plecat de acasă murise şi în locul lui s-a întors alt Zaheu, înviat la o viaţă nouă. În casa de la Ierihon s-a petrecut o minune. Când a plecat Zaheu de-acasă era un lacom de tremura după câştiguri, după bani şi înşelăciuni. Şi auziţi-l ce zice după ce a intrat Iisus în casa lui: “Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor…”

O astfel de minunată schimbare trebuie să se petreacă şi în casa sufletului tău, iubite cititorule, după ce L-ai primit cu adevărat pe Iisus Mântuitorul.

O schimbare din temelii s-a făcut în viaţa lui Zaheu după ce a intrat Mântuitorul în casa lui. A doua zi, oamenii din Ierihon se vor fi întrebat miraţi: “Oare ce-o fi păţit Zaheu de s-o fi lăsat de înşelătorii?!” Dar Zaheu nu păţise nimic, ci aflase Lumina vieţii. Aşa trebuie să ne schimbe şi pe noi Evanghelia Mântuitorului. Zaheu va rămâne de-a pururi o pildă grăitoare despre ce înseamnă a-L primi cu adevărat pe Iisus Mântuitorul şi Evanghelia Lui. Dovada cea mai bună că Iisus a intrat în casa sufletului tău o ai atunci, iubite cititorule, când deodată ţi se schimbă felul de a vedea şi judeca; atunci când deodată capeţi alţi ochi şi altă vedere, alte picioare şi altă umblare, altă gură şi alte vorbe, când toate la câte ai ţinut mai înainte le socoteşti gunoaie, numai să-L poţi dobândi pe Hristos. Bucurie adevărată şi mântuire adevărată numai o dată cu adească schimbare va intra în casa ta şi în sufletul tău.

Astfel L-ai primit şi tu, cititorule, pe Iisus Mântuitorul?

Vino, Mntuitorule Doamne, şi intră în casa noastră cu mântuire, precum ai intrat odinioară în casa lui Zaheu din Ierihon!…

NOTĂ:

Prin generozitatea prietenului cotidianului nostru, dl. Vasile Suciu, suntem în posesia volumului “Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an”, alcătuit de preotul Iosif Trifa. Aceasta este la baza rubricii pe care o inaugurăm începând cu ediţia de astăzi.

“R”