Există mai multe moduri de a face politică!

Politica este activitatea prin care oamenii elaborează, apără şi amendează legile, construiesc regulile generale sub care şi ei înşişi trăiesc. Într-un sens mai restrâns, ea e exercitarea puterii, a autorităţii de stat, elaborarea deciziilor colective şi alocarea resurselor. Ca activitate dinamică procesuală, politica presupune mecanisme decizionale specifice, dependente de formele pe care le îmbracă puterea. Ea este capacitatea individului sau a unui grup de indivizi de transformare în direcţia dorită a comportamentului altor indivizi sau grupuri. Într-un anume sens care trebuie foarte bine înţeles, ea este forma specială a exercitării influenţei. Puterea este ansamblul proceselor şi rolurilor sociale prin care sunt efectiv luate şi apoi executate acele decizii care angajează şi obligă întreg poporul. Pe de altă parte, ea este şansa actorului politic de a-şi impune voinţa sa altui agent politic.

Stimaţi colegi, ştim cu toţii că puterea atrage ca un magnet. Cu cât este mai mare, cu atât eforturile sunt mai consistente pentru amplificarea ei. Puterea este un triumf al personalităţii, este încununarea geniului individului sau grupului. Indivizi şi grupuri fac eforturi deosebite pentru a-şi asigura accesul la putere, pentru a intra în rolul autorităţii în relaţia cu ceilalţi membri ai comunităţii, dar mai ales pentru a beneficia de pârghiile autorităţii instituite.

Dar un foarte mare avantaj al puterii este posibilitatea de a influenţa toate componentele comunităţii, ceea ce duce firesc şi la posibilitatea perpetuării prin abilitate şi eficienţă. Pentru a putea influenţa şi a convinge masele, actorii politici au nevoie de un instrument şi acela este discursul. Pentru a fi eficient, discursul politic trebuie să conţină raţionamente convingătoare şi proceduri care sa îi confere expresivitate. Dar, mai ales, trebuie să fie sincer. Este ştiut faptul că discursul politic este o construcţie ce susţine şi promovează interese, însă un lucru care este problematizat şi pus sub semnul întrebării este multitudinea de interese apărute. Şi pentru a se ajunge la satisfacerea acestor interese mulţi recurg la minciună, la imoralitate, la manipulare în politică.

Din acest punct de vedere, există mai multe forme de manipulare: pozitivă, dacă se poate spune aşa, care este în acord cu normele raţionalităţii dar şi cu normele moralităţii, care acţionează în vederea satisfacerii binelui comun, şi manipulare negativă, care se face prin minciună. Unii mint fără să-şi dea seama, în necunoştinţă de cauză, din ignoranţă, dar ce mi se pare mult mai grav este că alţii mint cu bună ştiinţă, cunoscând adevărul, iar alţii spun doar un adevăr trunchiat. Minciunile nu circulă separat. Ele se constituie în sistem, şi există multe astfel de sisteme. Omul se naşte şi moare, până la urmă, printre minciuni. Ele ne chinuie şi ne înşeală, ne irită şi ne induc în eroare. Căile vieţii noastre se întretaie mereu cu ele. Sistemele minciunii funcţionează şi în viaţa noastră publică. Unele dintre ele se susţin şi se completează reciproc, altele se iau la întrecere şi ne ameţesc. Iată de ce trebuie să ne gândim foarte serios la raportul dintre adevăr şi politică, valori şi politică, dintre morală şi politică.

Întrebarea este dacă se poate accepta doar un adevăr parţial sau un adevăr convenabil? Se poate accepta discursul politic fără valorizare, fără o anumită etică? Toate relaţiile politice invocă valori precum „drepturile omului”, „democraţie”, „stat de drept’, „egalitate”, „justiţie”. Ele sunt specifice domeniului politic. Trebuie să reflectăm cu toţii asupra raportului dintre proclamarea valorilor şi ideea de a acţiona în practică în funcţie de acestea. În domeniul politic se întâmplă adesea ca în timpul discursului politic să aibă loc proclamarea unor valori, iar în practică să existe fapte în totală neconcordanţă cu acestea.

În atitudinea omului politic nu ar trebui să-şi găsească un loc de frunte afirmaţiile contradictorii. Pentru a fi credibil, trebuie să ai consecvenţă în opinii şi credinţă, trebuie să fii fidel doctrinei şi ideologiei din care faci parte. O dovadă de inconsecvenţă este cea din timpul campaniilor electorale, în care la noi una se afirmă în faţa electoratului înainte de alegeri, şi altceva după. Ceea ce este şi mai grav este sfidarea opiniei publice prin prezentarea denaturată a realităţii.

Stimaţi colegi, politica pune alături trei termeni foarte importanţi: pasiune, intuiţie şi responsabilitate. Politica ar trebui să se facă nu doar cu capul, ci şi cu sufletul, cu pasiune şi intuiţie.

Adevărul în politică poate fi uneori în contradicţie cu interesele unui grup sau altuia. Din nefericire, de cele mai multe ori se sacrifică adevărul, deoarece interesul e mult mai puternic. Alteori apare ideea „răului cel mai mic”. Apoi se aduce în discuţie alegerea acestuia pentru realizarea intereselor pe care le promovează. Discursul politic poate avea în componenţa sa mai multe caracteristici care pot influenţa adevărul.

Dar există şi un alt fel de a face politică! Unii spun că am fi nerealişti să pretindem o moralitate absolută în politică, dar am fi de-a dreptul lipsiţi de moralitate dacă am gândi că funcţionarea unui regim politic este posibilă fără o minimă morală.

De aceea, cei tineri care vor să intre în politică trebuie să fie conştienţi de existenţa acestor paradoxuri etice şi mai ales conştienţi de ce pot deveni ei înşişi sub presiunea lor. Politica înseamnă pasiune, intuiţie, dar şi o tenace şi lentă luptă cu imposibilul. Această luptă, dusă până la capăt, ar asigura primatul adevărului în politică!

Deputat PDL,

Ioan Oltean