PASIUNEA PENTRU POLITICĂ A EROILOR LUI CARAGIALE

Politica a fost un vis de tinereţe al marelui nostru dramaturg. Motive subiective i-au risipit această dorinţă. A creat însă o operă literară în care personajele lui ard de dorul politicii. Pentru ei , politica este o pasiune care egalează uneori, dacă nu întrece efuziunile lor erotice. Aproape toţi se subordonează acestei porniri care depăşeşte limitele a ceea ce este normal.Gesturile disperate, ameninţările de tip,, îi dau foc’’ sau,, mă omor’’, arestările şi şantajul sunt câteva elemente care intră în arsenalul de luptă al personajelor lui Caragiale.

Pentru ei, ca să faci politică, nu trebuie să ai multă pregătire, nu ţi se cere vocaţie, nici bun-simţ, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre. Este de ajuns să promiţi şi apoi să uiţi de promisiuni, să formulezi fraze întortocheate, să atragi atenţia asupra haosului în care se află ţara, fără să găseşti calea unei ieşiri. Şi toate acestea până la un moment dat, când încep fraternizările, se fac posibilele coaliţii, precum opoziţia de astăzi, gata să facă orice pentru a înlătura actuala putere.

Fără politică, Agamiţă ori Brânzovenescu, Farfuridi sau Leonida, Titircă sau Venturiano ar fi nişte rataţi. În spatele acestor nume se ascund mulţi politicieni din zilele noastre. De dragul politicii, coana Joiţica nu mai ştie a cui soţie este, sau a cui amantă. ,,Blestemată politică’’, spune la un moment dat Tipătescu. Pentru toate abuzurile celor de atunci, dar mai ales pentru cele de astăzi, cine să-i pedepsească ? Au imunitate. Politica de acum 100 de ani e aceeaşi şi îi apără pe cei care o slujesc. Înafară de Pristanda, nici un alt personaj nu se plânge că nu are bani. ,, Renumeraţia’’este completată cu înspăimântătoarele cifre de ... afaceri

În piesele lui Caragiale, îndatoririle devin la un moment dat numai drepturi. Obligaţia de a munci a dispărut. Astăzi ,mulţi ar vrea, dar nu au unde. Toţi cei care fac politică se simt protejaţi. Rică Venturiano scapă de loviturile care i se pregăteau, fiind recunoscut pentru logoreea lui jurnalistică, unde,, combate bine’’din punct de vedere politic. Dandanache păstrează scrisoarea în jurul căreia s-a făcut atâta zarvă pentru că ştie că este apărat. Nici în zilele noastre nu lipsesc scrisorile sau bileţelele de interes politic, dar mai nou, se ascultă convorbirile telefonice.

Dacă la Caragiale, unele personaje se supun orbeşte autorităţii, gestul lor este promovat şi în politica de azi. Expresii ca acestea pot fi atribuite politicienilor noştri : ,,Eu nu lupt contra guvernului’’, ,,Ce-să faci ? Te joci cu puterea ?’’ sau ,, E tare, e prea tare ! n-o iscălesc ! şi în fine :,, Numai să nu păţim ceva’’.

Personajele lui Caragiale se bazează pe situaţia de conjunctură. Dacă au puţin fler, cum este de pildă Trahanache sau Dandanache, ei pot merge până la trădare, dacă partidul le-ar cere. ,, Traseismul’’este tot atât de în floare ca şi atunci.

Ştefan Cazimir a dedicat un catren foarte potrivit acestei situaţii :,,Luptând ca tot românul să prospere/ Partidul nostru-i un partid de soi/ Şi dacă interesul lui o cere/ Trădare fie, dar s-o ştim şi noi’’. Improvizaţia,, lipsa de fidelitate şi liberschimbismul personajelor lui Caragiale se află sub imperiul politicii de interese. Chiar şi noţiunea de revoluţie apare în viziunea acestor personaje într-o formă mai deosebită :,,Am să-ţi torn o revoluţie’’, spune Miţa, în finalul piesei, ca şi cum ar fi un mare,, tămbălău cu steaguri, muzici, chiote şi lume, lume’’.

Garabet Ibrăileanu scria la vremea sa că,,, noi nu am făcut revoluţii adevărate ; evenimentele mari ne-au fost impuse de presiunea europeană’’. Cu siguranţă , nu se gândea la presiunea FMI., însă Caragiale n-ar fi scăpat nimic din ceea ce ne fământă astăzi. El a fost şi rămâne scriitorul tuturor timpurilor.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5