GAZETA TRANSILVANIEI din 1885 și 1886 Bistrița – Maieru - Silivașu de Câmpie - Salva

            În cotidianul „Gazeta Transilvaniei” (an. XLVIII, nr. 150, din 7/19 iulie 1885, editor Iacob Mureșianu, redactor responsabil Dr. Aurel Mureșianu), ce apărea la Brașov, pe prima pagină citim la rubrica „Șcirile dzilei”, că la Bistrița, „o servitoare a beutu, pe când juca, unu paharu cu apă rece; urmarea a fostu că imediatu cădzu mortă la pământu”.

*

            Referitor la Bistrița-Năsăud citim „Publicațiune la licitațiune pentru arendarea dreptului regalu de propinatiune sau cârciumăritu”. Dreptul regal de cârciumărit era stipulat prin Fondul scolastic central al foștilor grăniceri români „de religiune românească greco-catolică de pe teritoriul regimentului de odinioară al II-le românu de margine din Ardeal, cu dreptu de proprietate avitică dreptulu regalu de cârciumăritu din comunitățile de pe Valea Rocnei sau a Someșiului”. Este explicată foarte amănunțit „Modalitatea cum se face licitația pentru dreptulu de cârciumăritu” [..] și „prețurile de strigare pentru fiecare localitate de pe Valea Someșiului (29 localități), inclusiv „Valea Vinului (Rocna) și Dombhat (Anieș), Valea Bârgăului (8 localități), de după târgu, de  pre Valea Șieului sau cerculu Monorului (5)”.

*

            În suplimentul la „Gazeta Transilvaniei” (nr. 122, din 1/13 iunie 1886 și în nr. 123/1886), citim „Testamentulu lui Gregoriu Hangea”, originar din comuna Maieru, fost căpitan în Regimentul II de graniță năsăudeană. Precizăm că acest testament este publicat și comentat de istoricul dr. Adrian Onofreiu în revista „Cuibul visurilor”; primele episoade au apărut în nr. 162/2025 și 163/2026 ale acestei publicații, pe care le găsiți în link-ul Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud.

*

            În același număr (123/1886), citim, la rubrica „Șcirile dzilei” că „în hotarul Silivașului de Câmpie, în 8 Iuniu (…) unu băetu de 12-13 ani, care păzea niște junci, a fostu trăsnitu în capu, făcându’i trei găuri. Nefericitulu e fiulu lui Gavrilă Șipoșiu din Beca română”. Întâmplarea a pricinuit „o adâncă impresiune în locuitorii din Beca română (…) și pentru că pe acest omu se zice că l’ar fi folositu fostulu curatoru primaru de acolo ca instrumentu de a corupe pe câțiva Țigani și a’i face să depună mărturiă mincinoasă în neînțelegerile ce esistă între fostulu curatoru și între preotulu din acea comună. Locuitorii din Beca română privescu această nenorocire ca o răsplată dumneiezească, fiindu că toți sunt convinși că preotulu suferă pe nedreptu”.

*

            În numărul 142/1886 al aceleiași publicații, la rubrica „Șcirile dzilei”, citim că școlile confesionale românești au fost declarate „necorespundzătoare”. „Ordinațiuni de această natură au căpătatu mai multe comune precum Telciu, Ilva mare, Maieru, Neposul etc.”, propunându-se „dărâmarea școlilor confesionale românești”, inclusiv Salva, unde preotul Ioan Catone (cel care își schimbase numele din Ioane Gaftoni în Ioan Cato(ne)) fraternizase cu autoritățile timpului (probabil, s-o salveze, n. n.), dar ținea și cu susținătorii „românismului”. Precizăm că știrea este semnată cu inițialele „u. p. m”.

*

            „Șcirea” din numărul 170/1886 se intitulează „Nenorocire mare” și este semnată cu inițialele „B. C.”. Aici, se povestește că „baciulu unei turme cam de 400 de oi, cu numele Silvestru Verticu, a eșit înaintea oilor […]. Cam la ¼ de oră, după plecarea de la stână, vede oile venindu dinspre muntele limpede cătră pădure, la a căreia margine stătea el căutându spre oi; nu ajunseră oile la pădure încă, ci pășteau pe muntele limpede, când deodată înălțându-se pre ceru un noru, inter veni o ploiă răpede îndesată”. Oile alergară spre pădure pentru a sta „la scuteală”. „Baciul și păcurarii s’au oploșit sub niște brazi. Un trăsnet a omorât baciul și cam 200 de oi. Aceasta s’a întâmplatu în muntele comunei Maieru, Diieci, cu subnumirea „Gura plaiului”.

*

            În numărul 279/1886, la „Scirile zilei” citim că „Dl. Dr. Alexiu Laurionessi din districtulu Năsăudului” este felicitat pentru că „ a depusu cu bunu succesu la 1 Decemvre v. censura de avocatu la tabla r. din Târgu-Mureșului”.

                                                                                           Icu Crăciun