Grădinţa- universul mirific al copilăriei

Gradiniţa, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm copiilor, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor.

Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.

Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară activitaţilor obligatorii. Acestea sunt activitaţi desfăşurate în grădiniţă în afara activitaţilor obligatorii sau activitaţi desfăşurate în afara grădiniţei. Acestea sunt activitaţile extracurriculare şi se desfăşoară sub îndrumarea atentă a educatoarelor.

Activitaţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor, prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile experienţiale.

Situată pe un circuit pedagogic extradidactic, serbarea este un eveniment de seama în viaţa copiilor, dar şi a grădiniţei. Prin specificul lor, ca activităţi extracurriculare, serbările reprezintă un nesecat izvor de bucurie şi satisfacţii, creând buna dispoziţie şi favorizând dezvoltarea copiilor, atât din punct de vedere psihic, dar şi fizic.

Serbările copiilor încântă prin farmecul lor, prin prospeţimea şi candoarea protagoniştilor, prin neîntrecuta spontaneitate şi sinceritate, prin naturaleţea şi firescul comportamentului lor scenic.
Ca într-o familie, copiii, spectatorii de la mic şi până la cel vârstnic, trăiesc momente unice din lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia dintre cei prezenţi vibrează sub coarda de cristal a glasului copilăriei.

Pornind la drum cu poezia, muzica, dansul şi veselia, copiii se pun pe şotii, îi satirizează pe colegii leneşi, mofturoşi sau dezordonaţi, evocă fiinţe dragi şi tradiţii scumpe romanilor, se înduioşează de soarta copiilor năpăstuiţi, se bucură de frumuseţea anotimpurilor, interpretează personaje de vis.