Implicarea părinţilor în activităţile din grădiniţă

Când copilul vine pentru prima dată la grădiniţă, apar multe necunoscute atât pentru el, cât şi pentru părinţii săi. Dacă, mai ales, nu au avut mai înainte un alt copil la grădiniţă, părinţii pot avea multe întrebări de pus. Nu trebuie să ţinem părinţii departe de activităţile grădiniţei. Copiii pe care îi pregătim sunt, la urma urmei, copiii lor. Părinţii au dreptul de a lua parte la viaţa copiilor lor şi au, de asemenea responsabilităţi în privinţa aceasta. Ei trebuie încurajaţi să viziteze grădiniţa şi trebuie făcuţi să se simtă bineveniţi. Sentimentele părinţilor influenţează sentimentele copiilor. Dacă un copil îşi vede părinţii bucuroşi că merge la grădiniţă, el va fi bucuros să o frecventeze. În cele din urmă, cel care va beneficia cel mai mult de pe urma unei relaţii strânse între părinte şi profesor este copilul.

Unii copii sunt temători la început, văzându-se părăsiţi în grădiniţă, cu cineva pe care nu-l cunosc. Dacă ni se pare că ei trebuie susţinuţi de o figură familiară, părinţii sau bunicii trebuie încurajaţi să stea împreună cu el în grădiniţă, în primele zile, până ce copilul se adaptează.

Trebuie să observăm dacă într-adevăr copilul este cel care are probleme cu separarea de părinte sau nu cumva părintelui îi este greu să-şi lase copilul.

Părinţii se vor simţi mult mai implicaţi dacă sunt făcuţi să înţeleagă programul grădiniţei, modul şi raţiunile după care el este alcătuit, dacă va fi făcut să se simtă parte importantă în activităţile ce au loc.

Întâlnirile cu părinţii trebuie să fie frecvente; poate şi alte rude vor dori să ia parte.

Este bine să organizăm la aceste întâlniri un mic program- filme, diapozitive, ori chiar jocuri de rol; părinţii îşi pot asuma în aceste jocuri chiar rolul de părinte, încercând în mod indirect să găsească soluţii la problemele reale cu care eventual se confruntă în familie. Discuţiile pot avea o mare eficienţă, părinţii învăţând unul de la altul; ei simt că nu sunt singuri într-o situaţie dificilă. Pe măsură ce părinţii îşi împărtăşesc ideile şi sentimentele, putem afla mai multe de la ei şi despre ei. Activitatea cu copiii va fi mult mai rodnică dacă vom şti mai multe despre modul lor de viaţă acasă.

Se pot organiza pentru părinţi lectorate despre nutriţie, dezvoltarea copilului, probleme speciale ale copilăriei; o dată ce înţeleg problemele şi cum pot contribui la rezolvarea lor, părinţii pot oferi un sprijin substanţial.

Nu toate contactele cu părinţii trebuie să aibă loc în contextul întâlnirilor de grup. Pot fi aranjate discuţii private cu unul sau ambii părinţi. Va fi un bun prilej de a afla mai multe amănunte despre ceea ce cred şi vor părinţii în legătură cu copilul lor. Oare ambii părinţi au aceleaşi opinii privind dezvoltarea şi comportamentul copilului lor?

Trebuie să îi ajutăm cât putem! Nu este uşor să fi părinte. Dacă părinţii sunt suficient de deschişi pentru a ne împărtăşi problemele personale, merită să-i ascultăm cu înţelegere şi respect.

Contactul cu părinţii trebuie menţinut pe tot parcursul anului. Este preferabil să avem mai multe întâlniri scurte decât o dată pe an, o adunare lungă şi plictisitoare. Putem de asemenea menţine contactul cu părinţii prin scrisori ori telefoane. Câteva cuvinte schimbate cu părintele dimineaţa, când îşi aduce copilul la grădiniţă, pot fi uneori şi suficiente şi eficiente. Poate familia are un oaspete deosebit, ori poate cineva este bolnav. Astfel, vom înţelege mai bine comportamentul copiilor.

Buletinul pentru părinţi agăţat la intrarea în grădiniţă contribuie mult la menţinerea contactului cu părinţii.

Putem lua iniţiativa de a vizita acasă familia, găsind tema şi ziua potrivită.

Se pot ivi şi situaţii speciale- copilul este bolnav, ori a apărut un nou-născut. Fie că părinţii ne vizitează, fie că îi vizităm, este indicat să ţinem un carnet cu însemnări asupra acestor evenimente, în care să notăm impresii, recomandări ori un scurt rezumat asupra întâlnirii.

Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în grădiniţă. Unii ar putea să lucreze ca voluntari în clasă: să spună poveşti copiilor, să-i înveţe cântece; le pot descrie ori arăta animale neobişnuite; să le cânte la un instrument muzical. Câţiva părinţi pot pregăti mâncare pentru copii ori pot organiza o întâlnire generală cu părinţi şi copii.

Părinţii trebuie încurajaţi cât mai mult în aceste activităţi. Deosebirile culturale şi etnice trebuie respectate. Dacă educatoarele sunt deschise şi prietenoase, părinţii pot fi bucuroşi să le împărtăşească câteva din obiceiurile şi tradiţiile lor.

Înţelegerea şi legătura strânsă între familie şi educatoare va face ca munca educatoarei cu copiii să beneficieze în urma acestor relaţii şi va dărui , de asemenea, copiilor, un an şcolar cald şi plăcut.

Prof. înv. preşcolar: Runcan Simona

SAM ,,Vasile Scurtu” Parva