Reguli de bază pentru jocurile comune cu copiii

Părinţii trebuie să înveţe cum să se ocupe, cum să se joace sau să înveţe în mod deştept cu copiii lor. Dacă ne cunoaştem copilul, mai uşor ne putem juca cu el (Dr.Artman Anna).

Ceea ce îl interesează pe un anumit copil de multe ori nu de vârsta lui depinde, ci de curiozitatea, interesul, nivelul de maturizare, înţelegere, gândire, inteligenţă. Nici adulţii, nu în funcţie de anii împliniţi iau o carte sau alta în mână, ascultă un gen sau altul de muzică.

Câteva reguli de bază pentru părinţi privind jocurile comune cu copiii:

1. Când un părinte se joacă cu copilul să nu se ocupe cu altceva decât cu jocul. De acele jocuri să ne apucăm de care avem timp, este foarte neplăcut pentru copil dacă părintele se plictiseşte pe parcurs sau nu are vreme să-l termine.

2. Înainte de joc se stabileşte care dintre membrii familiei doreşte să participe.

3. În funcţie de dispoziţia copilului şi a adultului se va hotărî ce fel de joc se va realiza, unul static sau unul dinamic. Când copilul este obosit se recomandă jocuri statice, iar pentru înviorare, descărcare emoţională şi manifestări motrice libere - jocuri dinamice.

4. În cazul bebeluşilor jocul trebuie să adopte o formă în care şi micuţul să participe activ, să aibă satisfacţie, experienţa succesului, să înveţe cum se poate comunica cu ajutorul mimicii, pantomimicii (mişcările corpului), gesturilor, zâmbetului, gângăritului sau al cuvintelor. Jocurile să solicite dezvoltarea mintală şi cea motrică a copilului de orice vârstă. Să nu fie numai un observator extern, să înregistrăm reacţiile lui, să răspundem la ele prin întărire pozitivă (zâmbet, râs, aplauze, aprobare) sau prin întărire negativă (semnul NU – prin mişcarea degetului, a capului, a interdicţiei).

5. Dacă există fraţi în familie e bine să fie şi ei implicaţi în joc atât pentru integrarea lor într-o activitatea comună de familie, cât şi pentru trăirea sentimentelor pozitive, de voie bună împreună. Astfel, putem regla comportamentul fraţilor mai mari, evita frustrarea lor, gelozia, invidia, complexele de abandonare şi sentimentele de răutate ce izvorăsc din aceste stări mai repede sau mai târziu.

6. În cazul copiilor mai mari să alegem acele tipuri de jocuri pentru care există dispoziţie şi din partea copiilor şi din partea părinţilor.

7. Nu este obligatoriu să câştige tot timpul copilul, el trebuie să înveţe să şi piardă, dar în general să aibă sentimentul succesului. Copiii trebuie să fie învăţaţi de mici, că se poate şi pierde, în modul acesta mărim capacitatea de toleranţă la eşec, care este o necesitate reală atât în situaţiile de joc, cât mai ales în situaţiile de învăţare şcolară, socială.