Părintele Vasile Beni:Trei lucruri pe care nu le putem ști și alte trei pe care nu le putem opri

        Un om vestit pentru bogățiile sale avea un singur gând: să strângă mai mult decât toți ceilalți. Avea de toate, dar nu era liniștit.
     Într-o noapte, i s-a arătat în vis un înger care i-a spus: Vei putea primi atâta aur cât vei putea duce în brațe....

                     Dragii și bunii noștri credincioși!

          Niciunul dintre noi nu știm trei lucruri: când vom muri, în ce împrejurare, dar mai ales cum vom fi pregătiți din punct de vedere sufletesc. Și tot niciunul dintre noi nu putem opri trei lucruri: timpul care se scurge, gândul care ne poartă pretutindeni și moartea care ne oprește.

          Evanghelia de astăzi ne aduce înainte una dintre cele mai tulburătoare întrebări pe care Hristos le pune omului: „Nebunule! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit, ale cui vor fi?”

          Este strigătul lui Dumnezeu către omul care a avut tot și a trăit ca și cum Dumnezeu nu există și moartea nu vine. Vorbește ca și cum ar fi un mic dumnezeu: „Voi strica hambarele și voi zidii altele mai mari; voi strânge acolo… Și voi zice sufletului meu: suflete, ai multe bunătăți, odihnește-te”. Niciodată nu spune: voi mulțumi lui Dumnezeu, voi ajuta pe cei săraci, mă voi pregăti pentru veșnicie.

Toți vom muri, iar tragedia este să mori nepregătit. Omul acesta a muncit, a strâns, a visat, dar n-a strâns nimic pentru suflet. S-a preocupat de hambare, nu de inimă. A crescut recolta, dar nu și bunătatea. A strâns grâu, dar nu milă. A făcut planuri pentru ani, dar nu s-a gândit la clipa când totul se rupe. Și iată că în noaptea în care se simțea cel mai sigur, când viitorul lui părea de neatins, se aude glasul Cerului: „Nebunule!”

Și noi de multe ori facem la fel: Lasă, o să mă spovedesc, dar nu acum. O să am timp și pentru rugăciune, dar după ce rezolv treburile. O să mă apropii de Biserică mai târziu. Dar târziul acesta este cea mai mare înșelare a vieții. Moartea nu bate la ușă cu programare. Nu întreabă vârsta, sănătatea, planurile, cariera. Ea vine și spune doar atât: „Acum!”

           Bogatul avea avea belșug, dar nu avea recunoștință. Avea zile multe înainte, credea el. Dar de fapt nu avea decât o noapte. Și în acea noapte, când sufletul lui a fost cerut, nu l-a putut apăra nici un zid, nici un cont, nici o recoltă.

          În fața lui Dumnezeu nu mergem cu diplome, cu titluri, cu proprietăți. Mergem doar cu inima. Și Dumnezeu ne va întreba: Ai fost bun? Ai iertat? Ai împărțit? Ai mângâiat? Ai ridicat un om căzut?

          Să nu trăim ca el, cu hambarele pline și sufletul gol. Să strângem bogăția care trece pragul mormântului: dragostea, credința, iertarea, milostenia.

          Un om vestit pentru bogățiile sale avea un singur gând: să strângă mai mult decât toți ceilalți. Avea hambare pline, pământuri multe, livezi cât vedeai cu ochii, dar nu era liniștit.  Într-o noapte, i s-a arătat în vis un înger care i-a spus:

 „Mâine, la răsărit, vei primi un dar: atât aur cât poți duce în brațe odată. Dar ai grijă: ceea ce nu poți duce, nu este al tău”.  Dimineața, omul se prezintă la locul cuvenit. În fața lui apare o movilă uriașă de aur, strălucind ca soarele. Omul, orbit, începe să adune aurul în brațe: încă un lingou, încă unul și încă unul. Simte că abia mai poate respira, dar spune în sine: „Doar încă unul să nu pierd ce pot lua!”

          Aurul îi alunecă dintre mâini, dar el tot adaugă. Brațele îi tremură, spatele îi cedează, dar dorința îl stăpânește: „Încă un pic!” Când încearcă să se ridice cu brațul plin, piciorul i se împiedică de o piatră. Cade în genunchi. Greutatea îl strivește. Rămâne acolo, întins, cu aurul împrăștiat în jurul lui. Când oamenii îl găsesc, îngerul din vis pare că le șoptește:  „Omul moare adunând ce nu poate duce și uitând ce ar fi putut salva!”

          Vă doresc să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl  și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Pr. Vasile Beni