HRAMUL MÂNĂSTIRII ILVA MARE

Sâmbătă 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului, Sfânta Mânăstire cu acelaşi nume, din Ilva Mare şi-a sărbătorit hramul într-o atmosferă de zile mari, avându-l în mijloc pe IPS Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Andrei, acesta oficiind slujba în fruntea unui sobor de 25 de preoţi şi diaconi.

Mânăstirea „Schimbarea la Faţă”, aflată pe o culme străjuită de stâncă şi o pădure de brad, se găseşte la 5 km. vest de comuna Lunca Ilvei şi la 4 km. est de Ilva Mare, în apropierea noii şosele spre Vatra Dornei. Mai are hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” pentru Biserica nouă. Stareţă este harnica şi talentata monahie Hristofora Marinca care, împreună cu alte 17 gingaşe măicuţe, duc o viaţă de obşte în acest complex mânăstiresc culcat printre munţişorii îmbibaţi cu păduri şi păşuni. Există aici condiţii de cazare pentru pelerini, 80 de locuri.

Ieromonahul Daniel Ureche, localnic al Ilvei Mari, a avut iniţiativa construirii unui locaş de închinăciune monahală. Părinţii dânsului au donat terenl necesar, iar IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, a dat aprobarea şi a sfinţit locul în anul 1992, după care au început construcţiile. La 40 de metri de Biserică s-a construit o clădire de lemn, acoperită cu şindrilă de aluminiu pentru trapeză, bucătărie şi 4 chilii, iar alături de ea, o mică clădire tot din lemn, acoperită cu şindrilă pentru magazii şi beci. La 10 metri sud-est de Biserică este ridicat altarul de vară, din lemn, pe temelie de piatră, acoperit cu şindrilă, iar la 10 metri vest de biserică este construită clopotniţa din lemn, pe temelie de bolovani de piatră şi beton.

Biserica este o construcţie relativ mică, din lemn, în formă de navă, pe fundaţie de piatră, compartimentată în altar, naos, puţin spaţios şi pronaos, mult mai spaţios. Are pridvor deschis, cu un grilaj de lemn de jur împrejur, înalt de un metru, susţinut de patru stâlpi din lemn aşezaţi în faţă. Uşa de la intrare în pronaos este masivă, din lemn de brad, cu o sculptură simplă. Catapeteasma din lemn sculptat este înaltă până la boltă. Turla este pe pronaos-pridvor, de formă pătrată, acoperită cu şindrilă. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit şi alte două pe zidurile laterale, naosul este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord, iar pronaosul n-are ferestre. Toate ferestrele sunt din lemn şi duble. Pictura este executată în ulei, în anul 1996 de pictorii Botiş, aşa cum ne arată şi pisania de acolo.

De pe culmea în care tronează sfânta Mânăstire se deschide cu generozitate, o splendidă panoramă spre est, sud şi sud-est, cu văi şi dealuri pierzătoare în zare, cu păşuni, fâneţe şi batalioane de arţari şi brazi. La nord şi nord-vest sunt munţii, cu pletele lor spre cer.

Am asistat, împreună cu peste 1500 de credincioşi, la slujba hramului, condusă de IPS Andrei, o mare personalitate a ortodoxiei noastre româneşti. Îmi face plăcere să vă redau câteva fraze rostite la predică. „Trebuie să fie viitoarea schimbare la faţă a întregii făpturi umane, iar drepţii vor lumina ca soarele în împărăţia lui Dumnezeu. Hristos a făcut o demonstraţie absolută prin Schimbarea Sa la Faţă şi astfel s-au convins ucenicii de Dumnezeirea Lui, spulberându-se toată îndoiala lor. Dumnezeu n-a făcut moartea, ci viaţa, de aceea instinctiv omul are oroare faţă de moarte. Lucian Blaga spunea, Doamne opreşte trecerea, opreşte trecerea, iar un poet, iarba asta o să mai răsară, noi sigur n-o să fim a doua oară. Toţi creştinii se vor schimba la faţă, nu moartea o să-şi spună ultimul cuvânt, pentru că noi suntem destinaţi să ne schimbăm la faţă, însă şi noi să contribuim cu buna noastră sârguinţă, prin credinţă şi fapte bune.”

Mitropolitul Andrei a curs în sufletul nostru discret, cu smerenie şi dragoste. Întreaga adunare a fost străbătută de acel fior al liniştii transcedentale care dă încredere în noi, pentru că ştim că nu suntem singuri.