Icu Crăciun: LUPTA din 1909. Gherasim Domide

În periodicul „Lupta” (an. III, nr. 216, din 5/18 decembrie 1909), ce apărea la Budapesta, citim necrologul „vrednicului vicar român gr.-cat. Gherasim Domide”. De aici, aflăm că „s’a născut în 18 Ianuar 1856, în Rodna-veche”. „După terminarea studiilor teologice a fost numit preot în comuna sa de naștere. Mai târziu, a ocupat scaunul de protopop al Bistriței, apoi a fost numit vicar foraneu al Rodnei, cu residența în Năsăud. Moartea l’a răpit însă acestei funcții înainte de a fi instalat. […] A fost un foarte bun Român” și „A luat parte la toate mișcările naționale. A fost ales și membru în comitetul național. […] Osândele împărțite la procesul Memorandului l’au ajuns și pe el: doi ani și jumătate. Cea mai mare parte a acestor zile de umezeală și robie a făcut-o la Vaț”.

*

            În numărul 217/1909, citim articolul (nesemnat) „Înmormântarea vicarului Gherasim Domide”, din care aflăm că „s’au trimis telegrame de condoleanță din partea d-lui Gh. Pop de Băsești, comitetului partidului național, iar direcțiunea fondurilor pădurilor grănicerești a dăruit în loc de cunună 100 cor. pentru înființarea unui fond spre comemorarea răposatului”. (…) „În biserică, prohodul a fost pontificat de canonicul Dr. O. Domide, dela Gherla canonic. Tot d-sa a spus și cuvântul funebru bisericesc”. […] D-l G. Tripon a arătat „meritele câștigate de regretatul Gh. Domide pe terenul cultural”. D-l Dr. D. Ciuta a vorbit „în numele representanței fondurilor grănițerești”. La mormânt, a luat cuvântul „dl. deputat Dr. Alexandru Vaida-Voevod în numele clubului și comitetului național”. […] „În numele preoțimei din vicariat a vorbit protopopul P. Grapini, din Rodna-nouă (n. n., comuna Șanț), iar în numele parohiilor din „tractul Bistriței, condus de răposatul” a vorbit preotul Ilie Juga.

*

            În numărul 230/1909, citim un alt articol (nesemnat), mult mai stufos, intitulat „Gerasim Domide”, în care se pune accent pe activitatea răposatului în calitate de „președinte al fondurilor centrale grănițerești din districtul Năsăudului și de membru al comisiei administrative a imenselor păduri ale celor patruzeci și patru comune foste grănițerești”. Tot de aici aflăm că Gherasim Domide a contribuit la sistematizarea școlilor, iar „în locul bisericilor aproape ruinate s’au ridicat una după alta biserici frumoase din piatră”. Autorul anonim consideră că una din „cea mai de samă și cea mai binefăcătoare operă a sa a fost „crearea fondului de penzii al preoților din dieceza Gherlei”. „Faptele sale, adaugă el, îi vor înscrie numele cu cinste în cartea suferințelor și a străduințelor după mai bine ale națiunei române”.

            Tot în acest număr citim și o evocare a regretatului vicar Gherasim Domide, semnată de Dr. Victor Onișor, în care spune, printre altele, că înaltul prelat „și’a făcut școala elementară acasă, în opidul Rodna-veche”, iar „studiile secundare la gimnaziul din Năsăud, unde a luat maturitatea, fiind cel dintâi în clasă, totdeauna student eminent”. Din acest articol mai aflăm că Gherasim Domide „a păstorit în comuna natală până în 1902”, unde a înființat și Institutul de credit „Fortuna”, după care a ajuns protopop al Bistriței. „A făcut parte din comitetul național, care a executat hotărârea conferinței naționale ce a decretat presentarea Memorandului la Viena și a fost chemat, în frunte cu Dr. Rațiu, pe banca acuzațiilor, condamnat pe urmă, alături de ceilalți fruntași ai noștri, la 2 ani și 8 luni închisoare, care a împlinit-o în temnița de stat din Vaț”. La proces, Gherasim Domide s-a arătat un bărbat „energic, curajos, plin de hotărâre și Demnitate”.

            Familia lui Gherasim Domide, formată din: „Dr. Leonida Domide, Elena Bolcaș (născută Domide), Amalia Domide (născută Puian Istade) și Lucian Bolcaș” a publicat o MULȚĂMITĂ adresată tuturor celor care au trimis condoleanțe prin telegrame și scrisori.

*

            Mai citim în acest număr și ce cărți, scrise de Dr. Augustin Bunea (amintit în numărul anterior al publicației „Răsunetul”), sunt scoase la vânzare:

1. „Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa” (Blaj, 1890).
2. „Cestiuni din dreptul și istoria bisericii române unite” (Blaj, 1893).
3. „Istoria scurtă a bisericii române unite cu Roma” (1900).
4. „Episcopii P. P. Aron și Dionisiu Novacovici sau Istoria Românilor transilvăneni dela 1751 până în 1764” (Blaj, 1902).
5. „Discursuri. Autonomia bisericească. Diverse”.
6. „Istoria românilor din Ardeal și Ungaria”.
7. „Mitropolitul Sava Brancovici”.
8. „Amintirea lui T. Cipariu”.

                                                                          Icu Crăciun