Impresii la superlativ ale unui primar irlandez, după vizita la Beclean: “M-am simțit ca un idiot pentru că am crezut ce era mai rău. România este, în fapt, o țară minunată"

Politician la serviciu și membru într-o trupă rock în timpul liber, Andrew McGuinness, primarul recent al orașului irlandez Kilkenny, a cântat în această vară la “Zilele orașului Beclean”, pe scena din Băile Figa a Festivalului Celtic Transilvania. Lansată de prietenii beclenari organizați acum în Asociația ce dă nume evenimentului, o parte dintre ei aflându-și în localitatea administrată de McGuinness, odată cu jobul, o a doua casă, invitația a reprezentat un prim pas în concretizarea relațiilor de prietenie dintre cele două localități, căci dincolo de întâlnirea oficială cu autoritățile orașului de pe Someș, oaspetele a făcut la Beclean o vizită mai puțin protocolară, în ideea închegării unor schimburi de cultură și tradiții, cu gânduri amiabile și de prosperitate.
Iubitor de muzică și experiențe noi, călător și căutător de locuri inedite și culturi diverse, spirit liber și nonconformist, primarul irlandez a venit pe meleaguri someșene să se bucure împreună cu localnicii și a interpretat singur, cu o chitară acustică și o tamburină, cântece tradiționale irlandeze sau din sfera rock, pop, multe dintre ele extrem de cunoscute publicului larg, căci le aparțin unor artiști renumiți precum: U2, Munford and Sons, Pink Floyd, grupul rock celtic Thin Lizzy și alții.
Andrew McGuinness a sperat ca, prin limbajul său universal, hobby-ul său, muzica, să fie un liant între popoare și să mobilizeze artistic publicul, într-o petrecere de neuitat.
Și așa a și fost. Întors acasă, acesta a descris în mass-media irlandeză (publicația “Kilkenny People”), în termeni pozitivi, experiența din România, vorbind la superlativ despre țară și Beclean, despre oameni și locuri, despre prieteni și petreceri mai retrase sau mai extinse, despre casele românilor care l-au primit regește, despre greșeala de a trage concluzii pripite din ceea ce se tot repetă cu obstinație, și de a-ți forma, în timp, prejudecăți în privința unui popor care, poate, nu le merită. A recunoscut-o sincer și deschis, căci a petrecut aici una dintre vacanțele vieții sale, una de neuitat și de repetat:

„La trei zile după ce mi-am încheiat mandatul de primar al orașului Kilkenny am acceptat invitația amabilă de a călători în România pentru a lua parte, ca muzician, la Festivalul Celtic din orașul Beclean, situat în nord-estul Transilvaniei. Nu mai fusesem niciodată în România, înainte de asta, nu știam nimic despre locul festivalului și nici la ce să mă aștept, dar am dat curs oportunității unei mini aventuri și am știut că sunt pe mâini bune cu Ovidiu Filip, sau Philly cum e cunoscut în Kilkenny, unde a trăit și lucrat în ultimii 16 ani. Imediat ce n-am mai fost primar, aproape toată lumea pe care o întâlneam mă întreba dacă aveam să iau o pauză și unde o să mă duc. Când am spus că voi merge în România pentru câteva zile, oamenii erau surprinși și unii erau chiar șocați. De ce să mergi acolo, mă întrebau, că e în mijlocul unei zone de război. Prejudecata generală despre România se bazează pe concepția nefondată a țiganilor cerșetori de pe străzi înconjurate de urate blocuri comuniste, depravare și sărăcie. Este pur și simplu neadevărat și e o totală injustiție față de românii care trăiesc și muncesc în Kilkenny și care sunt foarte mândri de proveniența lor. Da, sunt cerșetori pe străzi, la fel ca și la noi, și da, există clădiri urate ca oriunde altundeva în lume. Dar aceste clădiri sunt înconjurate de altele cu cea mai fină arhitectură românească și maghiară, o combinație lăudabilă de elemente romantic și neoclasice. Când privești dincolo de clădiri și vezi orașe înconjurate de un decor care-ți taie respirația, cu abundente câmpuri verzi, impresionante lanțuri muntoase și priveliști nemaiîntâlnite, realizezi că România pe care credeai că o vizitezi, locul față de care aveai rețineri să-l vezi, în prima fază, nu e locul pe care ți-l imaginai. În opinia mea, România evidențiază cea mai josnică ignoranță umană. Suntem toți prea grăbiți să judecăm și să credem poveștile negative, mai repede decât pe cele pozitive. Am văzut cerșetorul ocazional și, poate, construcția bizară ce făcea notă discordantă printre clădiri medievale care fac atât de multă impresie în România. M-am simțit ca un idiot pentru că am crezut ce era mai rău. România este, în fapt, o țară minunată, plină de istorie, cultură, mâncare și vreme foarte bune și, cel mai important, cu cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Nu am cuvinte să spun destule lucruri bune despre toți acești oameni pe care i-am întâlnit în România.
În câteva zile am avut privilegiul să fiu invitat în casele a trei oameni, toți cu legături în Kilkenny, pe care îi consider acum foarte buni prieteni. Festivalul Celtic Transilvania este ideea năstrușnică a lui Ovidiu Filip. Împreună cu o echipă de prieteni din Beclean, Philly a fost organizatorul. El m-a invitat să cânt, să îmi arate țara și orașul lui. Părinții lui m-au primit călduros în casa lor, cu brațele deschise și cea mai afectuoasă găzduire pe care am avut-o vreodată. (…)
Bogdan Rusu, consilier local, are un frate care trăiește în Kilkenny, m-a purtat prin toate părțile să întâlnesc primari, să văd locuri interesante, să gust mâncare și, în cuvintele lui, “să văd adevărata Românie”. A fost hotărât să îmi arate exact cum e viața în România. Ospitalitatea lui reflectă aceeași experiență pe care am avut-o cu oricine l-am întâlnit aici. M-a dus acasă la mama lui unde iar am fost primit cu brațele deschise… (…). A treia persoană care a avut un impact semnificativ în șederea mea a fost Paul Moldovan, care trăiește și lucrează în Kilkenny. Și el m-a invitat acasă. (…)
Unul dintre lucrurile remarcabile a fost felul în care oamenii se aprovizionează singuri. Fiecărui proprietar de casă pare să îi fie suficientă grădina plină cu fructe și legume proaspete, au cămările pline cu mâncare conservată pentru sezonul rece, vin și whisky făcute acasă. (…). A fost îmbucurător să văd ce plină de satisfacții poate fi reîntoarcerea la bază, la fundamente. (…).
Primarul din Beclean, Nicu Moldovan, m-a primit călduros. E un primar puternic, având o mare determinare și un angajament pentru prosperitatea cetățenilor din orașul său, Beclean. A fost evident, din ceea ce am vorbit cu el, că are o misiune să ducă Becleanul spre următorul nivel, să îmbunătățească viața de acolo și să atragă turiști. Și-a făcut timp în programul său încărcat ca să se asigure că am plecat cu o bună impresie și cu siguranță am făcut-o. Nu e singur când lucrează din greu în numele concetățenilor săi, ci are alături colegi din Consiliul Local, ca Bogdan Rusu, despre care cred că va fi într-o zi primar, de asemenea, unul foarte bun.(…)
Știi că într-adevăr ți-a plăcut o țară când îți pare rău că o părăsești. Când i-am spus la revedere lui Moldovan Paul pe aeroportul din Cluj chiar nu voiam să plec, dar am știut că voi reveni și că mi-am făcut buni prieteni pe viață. Nu voi putea niciodată să le mulțumesc îndeajuns lui Philly, Bogdan, Paul și tuturor prietenilor și familiilor lor pentru că mi-au dat ocazia unei asemenea experiențe în țara lor. Tot ce au vrut în schimb de la mine a fost să le spun tuturor cât de minunat e. Și e. Am atât de multe aspecte pe care vreau să le împărtășesc despre experiența mea, încât cel mai bun lucru pe care îl pot face este să vă îndemn să mergeți să vizitați România și să vedeți cu ochii voștri. Nu veți regreta. Călătoriți cu mintea deschisă, pătrundeți într-un spațiu diferit și veți fi plăcut surprinși.”