Ioan Mititean şi Biserica străbună

Distinsul cărturar năsăudean, prof. Ioan Mititean, preşedintele filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor din România, ne-a oferit o nouă carte, „Biserica străbună, permanenţă şi eternitate”, apărută la editura „Napoca Star” din Cluj-Napoca în anul 2015, fiind al 17-lea volum din ciclul „În vârful peniţei”. Acest ciclu ne aduce în faţa ochilor sute de persoane, autorul se învârte în jurul lor, le adulmecă, le simte respiraţia, le descoperă şi ni le pune în faţă pentru a trage noi concluziile. Exprimare curgătoare, blândă, firească, domnul Mititean este un om riguros şi este familiarizat cu forţa mirifică a cuvântului.
Domnul Ioan Mititean ne aduce, prin „Biserica străbună, permanenţă şi eternitate”, mai aproape de Dumnezeu, ne poartă într-o transcendenţă delicată şi ne aduce liniştea sufletului. „Icoanele vorbesc”, ne spune autorul, „Cunoaşterea lui Dumnezeu se dobândeşte prin trăire”, iar „Satul fără preot este pustiu.”
Domnul Mititean şi distinsa sa soţie, doamna Lucreţia, scriitoare şi dânsa, sunt o solidă familie creştină care ştie să şteargă lacrima amintirilor, proiectându-se şi proiectându-ne într-o apăsată speranţă creştină.
În capitolul „Învăţătura creştină cu privire la libertatea voinţei”, se spune, „Elevii au fost orientaţi spre definirea şi utilizarea corectă a conceptelor religios-morale cum sunt conştiinţa morală şi libertatea de voinţă, pe baza revelaţiei divine în raport cu cunoştinţele referitoare la aceste concepte dobândite la alte discipline, spre a înţelege corect implicaţile morale şi sociale, cât şi utilizarea acestor concepte în educaţia religios-morală a adolescenţilor.” Şi mai departe domnul Mititean intră bine în aspecte de dogmatică ortodoxă, „Se vorbeşte de Dumnezeu ca libertate absolută, iar omul este înzestrat cu libertate de creaţie, ce se manifestă ca Persoană iar nu ca unealtă. Pentru realizarea libertăţii este necesară colaborarea cu Dumnezeu prin har, pentru că acolo unde este duhul Domnului acolo este şi libertatea.”
Cartea domnului Mititean ne oferă informaţii generoase despre oamenii Bisericilor, despre viaţa religioasă, „Sărbătoarea sărbătorilor la Năsăud”, „Un preot de aceeaşi vârstă cu Biserica ce o păstoreşte”, „Sfântul Nicolae, patronul spiritual al Năsăudului”, „De Crăciun prin Năsăud”, Un preot pe urmele marelui Rebreanu”, „Muzica religioasă”, Biserica din Deal, monument istoric”, „Colindele, exerciţiul vorbirii directe cu Dumnezeu”, „Centenarul Bisericii din Luşca”, „Biserica din Leşu, 150”, „De Bobotează la Ilva Mare” şi multe alte informaţii religioase care fac din această carte un adevărat ghid literar religios absolut necesar pentru zona noastră.
Soţii Mititean sunt pedagogi. Şi în această carte religioasă domnul Mititean este un pedagog. Societatea de astăzi, globalizată, secularizată, ultraconsumistă şi ultratehnicizată este o realitate implacabilă cu puternice efecte negative cum este, de pildă, relativizarea identităţilor. Omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, a crezut că totul îi este îngăduit, totul este posibil, muncim cât mai mult pentru a consuma cât mai mult şi a gândi cât mai puţin. Cu adevărat liber este omul care se sacrifică în mod liber pentru adevăratele valori care sunt creştine. În această „lume nouă” doar omul liber poate să-şi păstreze credinţa.
„Dumnezeu l-a înălţat pe om la cinstea de a fi împreună lucrător cu El la zămislirea vieţii. Omul aduce trupul muritor, iar Dumnezeu pune în el scânteia divină, sufletul, ca urmare Dumnezeu are puterea să dea viaţă şi numai El are dreptul să o ia.”
Cartea aceasta, „Biserica străbună, permanenţă şi eternitate” a domnului Ioan Mititean, este necesară şi odihnitoare. Pentru că Dumnezeu este pentru om o necesitate absolută. Este odihnitoare graţie sentimentului final după citirea ei, acela care ne proiectează într-un spaţiu transcendent în care liniştea copleşeşte, până la urmă, totul.