Istoricul Liviu Maior, lansare de carte la Beclean

Eveniment cultural de excepţie la Beclean marţi, 17 mai , cu prilejul lansării de către profesorul universitar doctor Liviu Maior a volumului ,,Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni şi basarabeni în război, 1914-1916”. Lansarea de carte se va desfăşura în sala de festivităţi din corpul nou construit la Campusul Şcolar ,,Petru Rareş” Beclean, cu începere de la ora 12.00. Această nouă lucrare de cercetare istorică scrisă de către specialistul originar din Beclean a apărut în acest an la Editura Şcoala Ardeleană din Cluj – Napoca.
Evenimentul este organizat în colaborare de către Primăria Orașului Beclean, Casa de Cultură Orăşenească „Radu Săplăcan” Beclean și Editura Școala Ardeleană, iar despre carte și autor vor vorbi Alexandru-Bogdan Bud și Vasile George Dâncu.
Reputatul istoric, care a fost ministru al învăţământului între anii 1992 și 1996, perioadă în care a sprijinit din plin şi investiţiile în modernizarea învăţământului beclenar, a dorit să-şi lanseze această nouă carte la Beclean, în semn de preţuire şi respect pentru localitatea sa natală.
Personalitate marcantă a cercetării istorice româneşti contemporane, profesorul universitar droctor Liviu Maior revine în atenţia specialiştilor cu o nouă carte excepţională, de această dată una dedicată Marelui Război. După cum bine se ştie, istoricul Liviu Maior a fost profesor pentru mai multe decenii al Universităţii „Babeş-Bolyai” şi în acelaşi timp primul director al Centrului de Studii Transilvane, reînfiinţat în anul 1991, sub preşedinţia de onoare a lui David Prodan. În calitate de director, profesorul Liviu Maior a organizat într-o formă modernă activitatea acestei instituţii ştiinţifice şi a revitalizat publicaţia Centrului de Studii Transilvane, Revue de Transylvanie, revistă trimestrială cunoscută azi sub titlul de Transylvanian Review/Revue de Transylvanie şi care este unica revistă de istorie din România clasificată ISI. În peisajul general al istoriografiei româneşti, profesorul Liviu Maior este unul dintre cei mai apreciaţi specialişti din ultimele decenii, bibliografia bogată a operei Domniei Sale oferind suficiente argumente în acest sens. Liviu Maior a editat, de-a lungul celor cinci decenii de activitate istoriografică, importante surse documentare inedite, menite să stimuleze înţelegerea dintr-o nouă perspectivă a istoriei Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, a istoriei mişcării naţionale româneşti, a Războiului de Independenţă, a corespondenţei politice a unora dintre cele mai importante personalităţi ale vieţii publice româneşti din Transilvania (Avram Iancu, Alexandru Vaida Voevod ş.a.). Preocupat de istoria modernă a României, Domnia Sa a cercetat cu deosebire mişcarea pentru emanciparea naţională a românilor din Transilvania, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, publicînd studii şi cărţi fundamentale privind Revoluţia de la 1848, procesul de constituire a Partidului Naţional Român din Transilvania, organizarea şi ideologia lui, Memorandul, relaţiile românilor cu Habsburgii, soldaţii şi ofiţerii români din armata austro-ungară, etc. Reformator al scrisului istoric românesc contemporan, profesorul Liviu Maior a reconstituit istoria românilor transilvăneni de la stadiul formării şi afirmării naţiunii moderne pînă la desăvîrşirea unităţii naţional-statale şi formarea României Mari, într-o viziune integratoare de istorie românească şi europeană. Multe din cărţile şi studiile Domniei Sale, mai cu seamă cele publicate în limbi de circulaţie internaţională, au contribuit la receptarea corectă de către istoricii străini a istoriei moderne a României şi a situaţiei românilor din Transilvania în secolele XIX-XX. Nu în ultimul rând, din postura de om politic şi diplomat (ministru, senator şi ambasador), a promovat constant valorile naţionale şi interesele ţării, cu scopul asigurării unui loc cît mai prestigios al României pe arena internaţională, în concertul universal de naţiuni.
În cartea care va fi lansată marţi, 17 mai, la Beclean, publicată în preajma aniversării în această vară a centenarului intrării României în Primul Război Mondial, cu ţelul sacru de a întregi hotarele strămoşeşti prin eliberarea Transilvaniei şi unirea acesteia cu Ţara Mamă, autorul, profesorul universitar Liviu Maior, îşi propune să îndrepte o scăpare a istoriografiei româneşti care în deceniile anterioare s-a ocupat aproape obsesiv de Marele Război, cercetând doar perioada 1916-1918, respectiv intervalul temporal de după intrarea Vechiului Regat în război alături de Antanta.

***
Liviu Maior s‐a născut pe 2 octombrie 1940 în Beclean, judeţul Bistriţa‐Năsăud. A devenit doctor în istorie (1974) al Universității „Babeș‐Bolyai”, iar din anul 1990 a fost profesor universitar titular și conducător de doctorate la Facultatea de Istorie și Filosofie în cadrul aceleiași universități. A reînfiinţat Centrul pentru Studii Transilvane (care a funcţionat iniţial în perioada 1942‐1948), al cărui director a şi devenit în 1991, organizând activitatea acestei instituţii ştiinţifice după principii moderne. În 1996 s‐a transferat la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Între 1992 şi 1996 a fost ministrul Educaţiei și a exercitat funcția de președinte al Comisiei Naționale UNESCO, în 1994 a fost vicepreședinte al Conferinței Mondiale UNESCO, precum și vicepreședinte al Conferinței Europene a Miniștrilor Educației de la Madrid. Între anii 1996 și 2000 a fost ales senator în Parlamentul României, pentru ca între 2003 şi 2005 să servească drept ambasador plenipotenţiar în Canada. Membru al Comisiei de Istorie a Relaţiilor Internaţionale, din cadrul Comitetului Internaţional de Studii Istorice, a lucrat ca profesor asociat în Statele Unite ale Americii, efectuând vizite de documentare şi specializare în ţări ca Belgia, Franţa, Anglia, Italia, Germania, Austria şi Ungaria. Interesat de istoria modernă a României, a acordat o atenţie deosebită mişcării pentru emancipare naţională a românilor transilvăneni din a doua jumătate a secolului al XIX‐lea, publicând o serie de cărţi fundamentale despre Revoluţia de la 1848, crearea Partidului Naţional Român din Transilvania, organizarea şi ideologia acestuia, relaţiile dintre români şi habsburgi etc. l‐au fost acordate numeroase distincţii academice pentru activitatea de cercetare ştiinţifică, inclusiv premiul Academiei Române în 1993, iar în anii 2007 și 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților „Petru Maior” din Târgu Mureș și, respectiv, „Lucian Blaga” din Sibiu.
În 10 august , anul 2000, prin Hotărârea nr. 16 a Consiliului Local al oraşului Beclean , istoricul Liviu Maior este desemnat primul Cetăţean de Onoare al oraşului Beclean.

***
Profesorul Liviu Maior – istoricul prin excelență al Transilvaniei moderne – încheie cu această carte „saga” sa închinată secolului românesc al naționalităților, portretizat în acvaforte pentru anii 1848-1918. Cu abordări mereu incitante, pe tema vag cunoscută anterior a Habsburgilor și românilor, istoricul încoronează ciclul acestei „comedii umane” răsăritene cu „povestea” adevărată a mai mult de jumătate dintre românii de-atunci (ardeleni, bucovineni, basarabeni), participanți fără voie la un „Mare Război” cu doi ani mai lung decât al românilor din Regat și sacrificați pentru țări și scopuri (oficiale) străine lor. Istoricul iluminează astfel o pagină din trecutul nostru care explică magistral cum s-a ajuns la „ora astrală” din 1918, adică în ce fel s-a făurit România Întregită. Cartea arată clar ceea ce cărțile noastre de învățătură spun de secole, că nimic important nu se poate obține fără sacrificii, dar și ceea ce nu prea spun cărțile de-acum, că românii din afara micului Regat au construit, în măsură considerabilă, România Mare. Descins din viața erudită și luptătoare a polihistorilor Școlii Ardelene, profesorul Liviu Maior scrie epopeea facerii României moderne, cu metodele consacrate ale „meseriei de istoric”, proiectând istoria românilor în universalitate.
Ioan-Aurel Pop

În 1914, liderii statelor europene trăiau într-o iluzie – aceea că războiul modern devenise atât de distrugător, încât nici un beligerant nu putea fi victorios. Costul acestei iluzii a fost enorm, după cum demonstrează și profesorul Liviu Maior, exemplificând cu istoria populațiilor din Bucovina, Basarabia și Transilvania. Ca și veritabilii istorici care scriu cu pasiune și responsabilitate, istoricul Liviu Maior îndeamnă cititorii, dar mai ales pe liderii contemporani să învețe din lecțiile conflagrațiilor mondiale ale sec. al XX-lea cum se construiește cooperarea diversităților, solidaritatea umană și speranța în rațiunea OMULUI.
Vasile Pușcaș

Profesorul și istoricul Liviu Maior a contribuit plenar în ultimele decenii la reformarea istoriografiei românești și racordarea acesteia la dezbaterea de idei precum și la marile teme ale istoriografiei contemporane universale. La lucrările anterioare ale Domniei Sale despre raporturile românilor cu ungurii în Revoluția de la 1848, despre relațiile Habsburgilor cu românii și loialitatea dinastică a acestora din urmă, despre marile personalități ale istoriei moderne și contemporane (Avram Iancu, Alexandru Vaida Voevod), despre rolul societății civile românești din Transilvania la consolidarea identității naționale și construirea unui comportament democratic etc. se adaugă prezenta carte, o premieră în istoriografia românească referitoare la Marele Război. Sunt abordate teme ocultate până acum în România, sunt puși să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat în acei ani de la mari anonimi la formatorii de opinie și personalitățile care au marcat evoluția evenimentelor.
Ioan Bolovan