Fostul ministru Liviu Maior, cetăţean de onoare al judeţului, lansare de carte la Bistrița, în prezenţa oficialităţilor

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, Revista Sinteza și Editura Școala Ardeleană au invitat bistriţenii la lansarea volumului "Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război. 1914‐1916", apărut la Editura Şcoala Ardeleană, scris de beclenarul Liviu Maior, fost ministru al Educaţiei.
Despre carte și autor au vorbit Preşedintele Consiliului Judeţean-Radu Moldovan, vicepreşedintele CJ-Alexandru Pugna, Alexandru-Bogdan Bud, Vasile George Dâncu și Adrian Onofreiu. Evenimentul a avut loc în Sala de conferințe „Gavril Scridon” a Bibliotecii Județene „George Coșbuc” , în prezenţa prefectului Ovidiu Frenţ, a primarului din Beclean-Nicu Moldovan, a managerului CJC-Gavril Ţărmure, a preşedintelui ASTRA-Ioan Seni, a inspectorilor Ramona Şoloc, Angelo Manea, Smaranda Florean, a directoarei Şcolii Ştefan cel Mare-Rodica Petruţiu, a istoricului Corneliu gaiu, scriitori, elevi.
Autorul a vorbit despre faptul că în carte vom găsi povestea războiului ce a şocat lumea, despre cei aproape 1 milion de soldaţi ardeleni şi bucovineni şi loialitatea acestora. Regimentul Bistriţa a fost unul dintre cele mai plimbate ajungând în 1918 să-i apere pe vienezi. Nu a uitat să amintească de bunicul său Gheorghe Frişan, caporal.
Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe.
Liviu Maior s‐a născut pe 2 octombrie 1940 în Beclean, judeţul Bistriţa‐Năsăud. A devenit doctor în istorie (1974) al Universității „Babeș‐Bolyai”, iar din anul 1990 a fost profesor universitar titular și conducător de doctorate la Facultatea de Istorie și Filosofie în cadrul aceleiași universități. A reînfiinţat Centrul pentru Studii Transilvane (care a funcţionat iniţial în perioada 1942‐1948), al cărui director a şi devenit în 1991, organizând activitatea acestei instituţii ştiinţifice după principii moderne. În 1996 s‐a transferat la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Între 1992 şi 1996 a fost ministrul Educaţiei și a exercitat funcția de președinte al Comisiei Naționale UNESCO, în 1994 a fost vicepreședinte al Conferinței Mondiale UNESCO, precum și vicepreședinte al Conferinței Europene a Miniștrilor Educației de la Madrid. Între anii 1996 și 2000 a fost ales senator în Parlamentul României, pentru ca între 2003 şi 2005 să servească drept ambasador plenipotenţiar în Canada. Membru al Comisiei de Istorie a Relaţiilor Internaţionale, din cadrul Comitetului Internaţional de Studii Istorice, a lucrat ca profesor asociat în Statele Unite ale Americii, efectuând vizite de documentare şi specializare în ţări ca Belgia, Franţa, Anglia, Italia, Germania, Austria şi Ungaria. Interesat de istoria modernă a României, a acordat o atenţie deosebită mişcării pentru emancipare naţională a românilor transilvăneni din a doua jumătate a secolului al XIX‐lea, publicând o serie de cărţi fundamentale despre Revoluţia de la 1848, crearea Partidului Naţional Român din Transilvania, organizarea şi ideologia acestuia, relaţiile dintre români şi habsburgi etc. I‐au fost acordate numeroase distincţii academice pentru activitatea de cercetare ştiinţifică, inclusiv Premiul Academiei Române în 1993, iar în anii 2007 și 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților „Petru Maior” din Târgu Mureș și, respectiv, „Lucian Blaga” din Sibiu.