Iubirile rurale ale profesorului Radu Băeș

                                                                     ,,Cine te-a făcut, femeie,

                                                           Lumină să presari în jur,”

                                                                                       (Radu Băeș - ,,Femeia”)

Prima poezie a volumului de versuri ,,Ramuri de gând” (Editura ,,Napoca Star”, 2022), al profesorului Radu Băeș, ,,Oaza de liniște”, s-ar vrea să fie o mică artă poetică. Poetul  își caută liniștea  ,,În cuvânt;”. Stupoare! Acolo neliniștile îl înconjoară. Totuși șansa liniștirii sufletului său o va afla pe ,,Covorul neasemuit/Al Poeziei...”.

În a doua poezie, ,,Puiul gândului” se profilează tematica majoră a acestor poeme: iubirea și satul. Mai bine  zis, o iubire în mediul rural. O dragoste neîmplinită este deșertată din ,,Traista amintirilor” (,,Puiul gândul”) și reanalizată. Se caută explicația eșecului ei. Poetul scrijelește cu vârful cuțitului ,,Răni adormite,” (,,Ramuri de gând”), spre a-și lămuri unde a greșit.

Prin intermediul amintirilor el se întoarce în universul în care a încolțit relația sentimentală. Satul de altădată este în destrămare, aspectul lui dezolant accentuează retrăirea  cu nostalgie a dragostei. Satul de odinioară al lui Radu Băeș te trimite cu gândul la romanul ,,Ion” al lui Liviu Rebreanu.

Îndrăgostitul este un romantic eminescian. Tribulațiile lui erotice au note comune cu idilele lui George Coșbuc, din volumul ,,Balade și idile”. Natura este martora iubirii (,,Un bob de gând”) se contaminează de starea sufletească a îndrăgostiților, potențează neliniștile lor: ,,E noapte afară,/Noapte în suflet” (,,Noaptea din suflet”). Întâlnim unele similitudini cu poezia eminesciană ,,Sara pe deal”, mai ale în finalul poemului ,,Vreri”: ,,Cine n-ar sta așa/O  mie de seri?” sau ,,Mi-aș da /Și haina de pe mine/În seara asta/Înstelată/Ca sub cireș/Să împletim sărutul” (,,Mi-aș da...”).

O ,,Numai una” coșbuciană este poezia ,,Alt drum”, dar cu un o încheiere mai tristă. ,,Pe urmele tale/Doar amintiri”. Poezia  ,,Uitată” face pași spre ,,Și dacă” a lui Mihai Eminescu: ,,Zâmbetul tău/Îl vreau/Ca o merinde,”. Atmosfera coșbuciană învăluie  poezia ,,Gura satului”, agora rurală,  ,,La hora din șură”.../O nouă nuntă vestește!”. Membrii cuplului își adresează jurăminte fierbinți, ca apoi totul să se stingă: ,,Tu ești amintire,/Lumina ta/S-a stins!” (,,Lumina ta”). Întâlnim elemente de vechime ale lumii rurale: poarta, târnațul, tinda, lampa, șura, fânarul, ele favorizează sau obstrucționează înfiriparea iubirii. Îndrăgostitul își ,,face veacul”, lângă stâlpul porții iubitei, descifrează ,,pâlpâirile/Lămpii din tindă,”, ca apoi să dorească să-și ,,ducă veacul/Lângă poarta/Inimii tale!” (,,Ce-aș fi dat”).

O inedită asociere se face între proverbe și chipul iubitei. Mâna ei este ,,Un proverb,”, gura, ,,un buchet/De proverbe...” (,,Proverbele”). Finalul poemului sună sorescian: ,,Mi-am dat seama/Cât de mult/Iubesc/Proverbele!”. Un reușit  poem este ,,Fântâni”: ,,Pe mâna ta/Am presărat/Cu buzele-mi/Fântâni/Ca să am de unde/să mă răcoresc;”. O continuare a primei poezii care deschide volumul este poemul ,,M-am lovit...”: ,,Satul își plânge/Firele de iarbă/Zidite-n cuvinte”. În ,,Ochii mamei” se  regăsesc ,,Toate minunile”, în ei ,,S-a născut timpul!”. Bunicul îi transmite un ,,Colier de sfaturi”, îi înșiră  ,,Mărgăritare”, metaforă pentru poveștile  de ,,La gura sobei” ,,Un țăran” pleacă la prășit ca un Ion al lui Liviu Rebreanu. Natura dezlănțuită (,,Ploaia”) lăsă în mentalul colectiv al satului povești de groază. Poetizarea unor  generalizări al vieții, nu are lucire lirică (,,Am îngropat”). Avântatul îndrăgostit urcă ,,Muntele iubirii”, apoi se prăbușește. Natura  îi ține isonul (,,Visul”).

Un reușit imn, un elogiu al feminității îl aflăm în poezia ,,Femeia” : ,,Cine te-a făcut, femeie,/Lumină să presari în jur,.../Prin tot ce ești, pari o minune/Cu-adevărat dumnezeiască!”.

Radu Băeș ne propune în acest volum un buchet de poezii erotice, protagoniștii cuplului viețuind într-un univers rural amintind de satul rebrenian și coșbucian. Înfățișarea acestei lumi s-a cam mutat în muzee. A rămas iubirea, mereu aceeași, de la sonetele lui W.Shakespeare până în zilele noastre.

                                                                                   Ion Radu Zăgreanu