Judeţul Bistriţa-Năsăud, prin ochii unui englez

Emisiunea „Paşaport de România”, difuzată de Televiziunea Română, ne-a prilejuit întâlnirea cu viziunea unui străin despre meleagurile judeţului nostru, cu precădere a Văii Someşului. Regia emisiunii aduce pe scenă două lumi cu mentalităţi şi obiceiuri diferite, în care eroii documentarului sunt cetăţeni străini care ajung în Bucureşti şi trag la sorţi câte o destinaţie de călătorie din ţară. Aşa se face că Robert Masters – de 42 ani, manager în Winbledon, cetăţean britanic, vorbitor de engleză, a ajuns pe meleagurile judeţului nostru, pe Valea Someşului Mare, la pensiunea Teodora din comuna Şanţ. Regula spune că gazdele nu vor dialoga cu oaspeţii în limba engleză. Reacţiile şi comentariile sincere ale lui Robert ne ajută să ne facem o imagine despre cum sunt văzute tradiţiile noastre prin ochii unui străin. Dar, haideţi să relatăm acest eveniment, pas cu pas, cu convingerea că Robert s-a simţit bine la noi în judeţ.

Protagonist, Robert Masters, din Winbledon
Gazdă – pensiunea Teodora, comuna Şanţ, Bistriţa-Năsăud
Ce ştie britanicul despre România: Ţiriac, Nadia, Dracula
Primirea şi notele acordate fiecărui produs: zacusca - bună, slănina – bună, capa – oribilă, concluzia fiind, dacă aş trăi aici aş fi obez.
Despre ţuică – te arde pe dinăuntru, n-am să mai beau chestia asta vreodată. Simţi alcoolul în fiecare celulă a corpului ore întregi. De altfel, după două pahare de ţuică a şi adormit.
În grajd, la curăţatul gunoiului de la vaci: „Cel mai îngrozitor lucru din viaţa mea, toate firele de păr din nări s-au topit din cauza mirosului”.
La muls vaca: „Nu-mi place laptele, este îngrozitor”.
Pe căruţă: „Cred că înghit păr de cal”.
La condus căruţa: „Unde e volanul? Nemernicul de cal a luat-o la fugă”
La vâltoare: „Cred că chestia asta are o tonă” (referindu-se la ţol).
La tăiat ceapă: „N-o să mai gătesc niciodată. Nu cred că poţi mânca aşa ceva. Îţi cade greu la stomac”.
La pregătirea cărnii la ceaun: „E oribil”.
La vederea membrilor Teatrului Nescris din Şanţ a crezut că aceştia se ceartă: „Mi-a asurzit urechea, babele când se adună se ciondănesc mereu, replica acestora fiind prea complicate tradiţiile noastre pentru un englez”.
La vederea ansamblului „Izvorul Someşului” : „Bărbaţii în izmene, cu pene de cocoş”.
La invitarea în joc: „Mi-aş rupe picioarele dacă aş sări aşa”. Replica cunoscutei interprete Lenuţa Filipoi fiind – Mai mult a dat cu dreptu-n stângu. Completarea englezului: Sper că nu m-am făcut de râs. A fost oribil.
La auzirea doinei „Vine cucul de tri zile”, când a fost pus să interpreteze, din nou s-a strâmbat.
La muls oile: „Nu e cel mai igienic lucru ce l-am văzut în viaţa mea”.
Invitat să guste zerul: „Parcă e pipi”.
La făcutul caşului: „N-am să mai mănânc brânză de acum. Tipul acesta are păr pe mâini”.
După o săptămână, din care o noapte a petrecut-o singur pe deal, la un căsoi părăsit, britanicul Robert Masters obţine paşaportul de România, iar noi rămânem cu definiţii clare şi netrucate despre felul în care viaţa noastră este percepută de alţii.