La cimitir, pe la cei duși. În satul Budești, Luminația se ține în Sâmbăta lui Lazăr

   În satul Budești, conform tradiției, Luminația se ține în „Sâmbăta  lui  Lazăr”, când după slujba de pomenire a morților care se oficia dimineața în biserică, credincioșii sunt îndemnați să fie prezenți în cimitir, în jurul orei 15, unde își dorm somnul de veci părinții, moșii și strămoșii lor, deoarece aici, se va săvârși un parastas pentru pomenire morților care își dorm somnul de veci aici.

   Vecinătatea locuinței cu cimitirul și biserica, îmi permite să observ și să particip la activitățile prilejuite de acest evenimant. Și în primăvara aceasta, cu toate capriciile vremii, majoritatea mormintelor au fost verificate de rudele celor decedați, aranjate și pregătite ca să se poată aprinde la ele candele și lumânări. Aproape că nu erau morminte la care să nu fie aprinse candele de diferite mărimi și culori, acolo unde nu erau, vecinii au aprins ei câte o lumânare sau o cadelă, zicând măcar în gând   ...   „Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace și liniște !”.

   În predica rostită la Parastas, prerotul paroh Plosca Dorin Florin, a arătat cât de important este să ne rugăm  pentru sufletele celor trecuți dincolo, în veșnicie, deoarece este singura modaliatte prin care mai putem face ceva pentru cei morți, pentru ca bunul Dumnezeu  să le facă parte dreaptă, după faptele lor, să le ierte, în marea lui mărinimimie, păcatele, până la „marea judecată” pe care nu putem ști când va avea loc.

   Mulțimea și evlavia celor prezenți în cimitir, parcă mi-au întărit predicția făcută de minți luminate, la sfârșitul secolului XX, aceea că    ...   „secolul XXI va fi un secol religios, sau u va fi deloc !”.

   Ar mai fi un adevăr, afirmat de poetul Adrian Păunescu   ...   „Și nu uita, din când în când, / Să mai și mori cum se cuvine, / Cu toți strămoșii renăscând, / Cum toți strămoșii sunt în tine”

          Prof.  Rus  Augustin