La noi… pretutindeni

Harnicul scriitor Cornel Cotuţiu prezintă în faţa naţiunii o nouă carte izvorâtă din preaplinul sufletului scriitorului care a vizitat şi contemplat lumea. A românului care s-a întâlnit cu alţi români peste graniţele ţării, încercând de fiecare dată, în orice spaţiu în care s-a oprit, să-şi întemeieze alături de români “o dinafară locuire de suflet şi spirit”. Secvenţe din această carte au apărut în perioada 2005-2008 în cotidienele judeţene, dar şi în publicaţii culturale din ţară sau din Canada, Ungaria şi Serbia. Cartea se vrea un argument prodomo pentru românii care reuşesc să păstreze viu spiritul acestei naţiuni chiar dacă se află printre străini. Cornel Cotuţiu ne descoperă o lume care musteşte de cultură atât în Ungaria, cât şi în Canada, SUA, Serbia, Republica Moldova, ajungându-se la concluzia: “Mică-i lumea”. Este un fel de “Veveriţa de pe Rue Noel”, adică o proză închegată din înşiruirile de gânduri despre ţările vizitate de domnul profesor. Autorul ne atrage atenţia că nu avem de-a face cu note de călătorie, ci de şedere: “M-au interesat pretutindenile româneşti, fie cele din jurul României, fie de peste ţări şi mări; sunt preajme care nu ar avea consistenţă, justificare, motivaţie, fără raportare la această corolară matricială pe care am numit-o “La noi””. Un volum pe care ar fi bine să-l citească şi cei care sunt plecaţi şi se stâmpără prin ascultarea doinelor de dorul de ţară, dar şi cei care au rămas acasă. Avem de învăţat unii de la alţii, iar această carte este o pildă scrisă despre rolul culturii şi a omului de cultură în menţinerea spiritualităţii româneşti, chiar şi acolo peste oceanele lumii, la mii de kilometri distanţă. Cornel Cotuţiu face din orice “şedere” o istorie.