Ţara din sufletul scriitorului

La Editura Tipo Moldova a apărut, în seria „Opera Omnia – Publicistică şi eseu contemporan”, cartea „Dincolo, dar tot aici” semnată de Cornel Cotuţiu. Volumul adună o serie de texte surprinse de ochiul publicistului şi scriitorului în momentele de „şedere” în anumite spaţii româneşti, dar şi de peste mări şi ţări, amintind aici Canada. Schiţând lumi diferite, dar totuşi atât de apropiate, de la cea din Dumbrăviţa părinţilor până la cea din Windsor-Canada, având în suflet bagajul cunoştinţelor de acasă („originea mea românească e o moştenire pe care o preţuiesc”), Cotuţiu ştie să apropie lumi.
Portretele făcute celor pe care-i întâlneşte creează adevărate subiecte, de la cele ale întâmplărilor imediate ajungând la discuţii culturale, surprinzând, astfel, chipurile „ca un buchet de zâmbete”. Se dovedeşte că lumea asta mare este, totuşi, mică, atunci când întâlneşte în Canada o domnişoară care a vizitat Becleanul sau când pătrunde în biserica luminată a părintelui Ioan Mihuţ, a cărui preoteasă este născută în Căianu Mic, el fiind de peste deal, din Hăşmaş. Ca un vecin cu care nu s-a mai întâlnit din tinereţe, Cornel Cotuţiu vorbeşte cu părintele, surprinzând, prin scrierile sale, unitatea în credinţă a comunităţii româneşti de peste Ocean. Dascăl fiind, Cotuţiu se interesează şi de sistemul de învăţământ, fiecare stat american având unul propriu determinat de o serie de factori (economie, componenţă etnică, densitate demografică, opţiunea familiei). Cafele povestite îndelung, cum este cea împreună cu Letiţia, propoziţii întregi despre La noi/La voi, pajişti întregi de gânduri despre tărâmurile care leagă oamenii ca adevărate cărări.
Despre cuvântul străinătate scriitorul spune că a început să se perimeze: „Aceasta se observă foarte bine şi din… străinătate”. Concluzia este: „Astăzi, românii sunt liberi să fie liberi, să umble şi să cunoască, să-şi caute fericirea unde vor, dar e păcat să-şi piardă patria pentru atâta lucru”. Patria rămâne însă în sufletul nostru oriunde ne-ar purta paşii, tradiţiile şi lucrurile frumoase de acasă fiind ca rădăcinile care nu ne lasă să fim doborâţi. Şi peste mări şi ţări românii sunt oameni de cinste (în mare majoritate), apreciaţi de comunitate.
Cartea lui Cornel Cotuţiu este ca o frescă a lucrurilor şi întâmplărilor povestite cu şarm de un om care a trăit şi aici, dar şi dincolo de Ocean. Dacă mesajul ei va ajunge şi pe masa conducătorilor ţărilor în care se află comunităţi româneşti nu vom avea decât de câştigat.