La Şieu-Odorhei, primăvara...

Putem spune concesivi că e primăvară, deşi astronomic abia la 22 martie este sosită la noi cu acte în regulă. După cât de cald şi plăcut este, nu ştim dacă va mai fi vreo „nea a mieilor”. (Să fie valabilă teribila observaţie că Oscilaţia Schumann a Pământului s-a schimmbat de la 8 la 13 şi deci trăim 16 ore în loc de 24 şi astfel şi anotimpurile s-au scurtat?) Trecând pe la Primăria comunei în care m-am născut spre a-mi achita cu prioritate taxele cuvenite, am constatat preocupări rurale specifice sezonului: se pregătesc de zor grădinile. Ceapa, usturoiul au un timp ideal, de nu vor fi fost puse –cum fac cei mai harnici- din toamnă.
Doamna Mărcan Otilia –pe care n-am întâlnit-o niciodată la şuete sau în relaxare- e la calculator în sediul instituţiei, cu vrafuri de dosare. Probabil că astfel va rămâne totdeauna în amintirea mea, ca o femeie de o proverbială dăruire. Dna. casieră a comunei -Mariana Poienar, eleva de altădată de uimitoare inteligenţă şi hărnicie- încasează de zor taxele, întrucât pe cealaltă parte a camerei cu destinaţii aferente agriclturii, se finalizează sumele pentru APIA. Dintre solicitanţi am remarcat pe dnii. Ionuc Nuşfelean şi Toderică Feldrihan, veniţi de la Cristur-Şieu. E mult de lucru în Primăriile din mediul rural în martie.
Tânărul Primar Sorin Sfintean îmi destăinuie câteva din preocupările instituţiei. Evenimente deosebit de percutante nu sunt, decât poate pregătirile ce se fac pentru introducerea apei potabile pe raza comunei. Nu ştim cât de ferciţi vor fi sătenii de prin zonă (şi la Şieu-Sfântu sunt pregătiri asemănătoare), când vor avea de plătit după cum scria Cezar Bolliac la 1856) „pân şi apa care-o bem”.
Nu, nici în acest an cu guvernare social-democrată nu se va asfalta drumul de legătură dintre DN.17 cu ruta Şintereag-Lechinţa. „La anul”a promis dl. Preşedinte al Consiliului. Judeţean. „Nur nichte heute” –cum ar spune neamţul., adică „Numai nu astăzi, /numai nu acum”- este cea mai politicoasă formulă de refuz, cu care se „asfaltează” cererile încă din vremea fostului primar, dl. Chirlejan Viorel.
Sediul Primăriei este revendicat –spune dl. Primar, care mă primeşte afectuos- dar o investiţie de proporţii în hardughia actuală nu este fezabilă, astfel că există deja un proiect pentru un sediu modern ce ar necesita 15 miliarde vechi. Îmbrăţişându-l pe inimosul şi vrednicul primar al comunei, am plecat încolţit de amintirile deceniilor petrecute în aceste locuri ca profesor şi ca om, sincrone probabil cu cei mai frumoşi ani ai vieţii.