A LĂSA LOC DE BUNĂ ZIUA

Este a doua oara cand iata mi se reproseaza ca nu spun buna ziua. Prima data am lasat persoana in cauza sa se desfasoare si am plecat. A doua oara mi s-a parut ca s-a ingrosat ...gluma si mi-am zis ca, in sfarsit, e cazul sa raspund.
E interesant ca eu nu am facut niciodata caz privind acest subiect. Ma uit cum colegi mai tineri, cu douazeci de ani, de exemplu, se uita in ochii mei senini, fara sa scoata un sunet, daramite sa mai salute. Nu cred ca am facut cuiva observatie. Morala - nici atat. Eu insa am primit o educatie rigida si sufar de ...prea multa politete. Nu e nicio ironie. Mai mult chiar: imi place sa-mi salut semenii si o fac cu zambete multe si gesturi largi. Apoi intreb pe fiecare ce mai face.
Dar reprosurile?
Au dreptate cei care reproseaza?
Exista o vorba de duh, in popor, care spune ca, in general, e bine sa lasi loc de buna ziua. Cei care se plang ca sunt ignorati s-au gandit vreodata la acest lucru?! Cand nu esti capabil nici de cel mai infim, nenorocit gest de umanitate, cand vezi ca mai repede un strain da dovada de sincera amabilitate, dar tu nu poti nici mort sa faci acest gest, cand n-ai misca un deget in favoarea unui coleg si mananci seminte cu dezinvoltura, fara chef de a-l ajuta, desi el se zbate sa rezolve probleme majore, iar pe tine nu te-ar costa nimic sa fii cooperant, atunci tocmai tu vii sa te plangi ca nu esti salutat...??! Eu poate n-am salutat uneori un astfel de om. Dar e clar ca l-am respectat mai mult decat a facut-o el in ceea ce ma priveste. Si, daca s-a intamplat sa nu-i zic buna ziua intr-o zi anume, e din cauza ca mi-a fost jena de ...jena lui. Sau l-am lasat, pur si simplu, sa reflecteze.
Oh, cunosc si persoane care nu vor sa reflecteze... Ele vin cu mult curaj si seninatate si incearca sa ma puna la punct, aratandu-mi ca am gresit si salutandu-ma ele insistent. Ele nu-si indreapta lupa observatiei spre ele insesi, ci spre ...altii.
De ce sunt oare o persoana atat de plictisitoare si le cer semenilor sa aiba putina intelegere, mila, umanitate?! De ce sunt absurda intr-un hal fara de hal? N-as putea sa las lumea in pace cu povestile mele!? etc. etc. etc.
Ce n-au inteles, totusi, acuzatorii mei este ca o las, ca n-am nimic cu nimeni, ca eu imi vad de treaba mea, linistit si detasat. Insa sa nu ceara mie sa adopt stilul lor! Cu educatia asta rigida am crescut, cu asta voi muri. Eu parerea nu mi-o schimb. Asemeni comisului Ionita umblu intotdeauna dupa dreptate. PENTRU CINE NU VREA SA AUDA, VORBA PERSONAJULUI SADOVENIAN: IAPA-I PESTE DRUM.