Limba română e feminină

La sediul Filialei Răsunetul BN a UZPR, am sărbătorit ( cum altfel?) Ziua Limbii Române, cu gândul la titlul cărții scrise de Irina Petraș, ,,Feminitatea limbii române" (Ed. Casa Cărții de Știintă, Cluj, 2002).

Altădată, rolul de a- i învăța pe copii să vorbească revenea mamelor, bărbații fiind la câmp, cu muncile (arat, secerat, cosit), învățătoarelor, blânde și dedicate misiunii de a deschide porțile științelor și artelor de mai târziu.

Câteva clipe, de Ziua Limbii Române, am omagiat împreună acest simbol național, limba română, prin versuri proprii sau ale mai cunoscuților, Ienăchiță Văcărescu, Alexei Mateevici, Gheorghe Sion, Grigore Vieru.
Limba noastră- i ,,o comoară", ,,foc ce arde", ,,numai cântec", ,,graiul pâinii"...
Ne- am amintit de graiul strămoșesc, de primele texte în limba română ( Psaltirea Hurmuzachi, Scrisoarea lui Neacșu), de poeziile învățate și recitate în secolul trecut, cu prilejul serbărilor școlare, unele și cântate.

N- am uitat ( cum altfel?) nici de ,,Mâhnirile limbii române", cu trimitere la cartea lui Andrei Moldovan ( Ed. Limes, Cluj, 2011), când nu este vorbită corect.

Rămâne speranța ca limba română să devină universală, prin numărul cât mai mare al persoanelor, care o vorbesc și o îndrăgesc. Corect, desigur, ,,cu punct și virgulă", ,,cu subiect și predicat".
(În fotografie, Nadia Urian Linul, Melania Cuc, Elena M. Cîmpan, Gabriela Ciornei)